Citate de Lucretius

Vointa e semnul libertatii.

Nu fi o algă într-o mare calmă și tremurătoare Care-ți îndoaie voința de acum încolo. Ferm în bătaia vânturilor și a valurilor, Adună-n tine neclintirea copacilor și a stâncilor. (Adonis) © CCC

Vointa: O carte frumoasa de avut in jocul tau, un atu. (Sylvie Vartan de la A la Z: V de la Vointa) © CCC

…Brevis hic est fructus homullis; Iam fuerit, neque post umquam revocare licebit.   Bietul de om, scurt este fructul de viaţa-i e dată; Iată, a trecut, n-o poate chema înapoi niciodată. (Lucretius)

Vointele slabe se traduc prin discursuri; vointele puternice, prin actiune. Les volontés faibles se traduisent par des discours ; les volontés fortes par des actes. (Hier et demain)

Numai la primejdii grele il vezi pe om! Cand e batut de soarta, numai atunci il poti cunoaste bine, numai atunci el scapa din adancul inimii lui cuvantul adevarului. Numai atunci i se smulge si chipul sau ramane asa cum este.

Tu, născătoarea ginţii lui Enea, Tu, zeilor ș-al oamenilor farmec, O, Venus, rod de viaţă, care pururi, Sub bolta cea de stele călătoare, Împoporezi câmpiile mănoase Şi marea purtătoare de corăbii; Prin tine doar tot neamul de fiinţe Începe-se şi, scos din întuneric, Prin tine vede-a soarelui lumină. Din calea ta fug nourii, zeiţă, Și vânturile; iscusit, pământul În drumul tău aşterne flori suave Și ţie râde linul mării, ţie, Scăldat în valuri de lumină, cerul Zâmbește blând! Când zori de primăvară S-au revărsat și roditorul zefir, Descătușat, începe iar să bată, Atunce zburătoarele din aer Vestesc întâi sosirea ta, zeiţă […] (Poemul naturii, Invocaţie către Venus) (Traducere, Teodor Naum, filolog și traducător, 1.09.1891, Iași –19.03.1980)

Ajuti numai pe cineva ce, chiar cand nu mai poate, vrea.

A-ti impune vointa altora inseamna forta. A ti-o impune tie insuti inseamna forta superioara. (Cugetări) © CCC

Voinţa nu se supune răului decât din teama de a nu cădea într-un rău mai mare. © CCC

Vointa are cauzele ei; cand omul merge, inseamna ca il impinge ceva; un resort oarecare a miscat ,,automatul spiritual”, care a pus in miscare restul.

Exista in om ceva superior limbajului, aceasta este vointa.

Totul in viata noastra depinde de noi insine; asa de mare e puterea vointei noastre, incat tot ceea ce vrem cu putere si seriozitate sa devenim - devenim. Daca cine­va are o idee perfect clara de ceea ce vrea sa faca, va si putea sa aleaga mijloacele potrivite pentru infaptuirea ei.

In fata unui om care nu sovaie cand isi urmareste telul, soarta se preda.

Nu aflam nici un lucru care la prima infatisare sa nu ne apara ca maret si uimitor, pe care cu timpul sa nu-l privim fara prea multa mirare.

Nu exista adevar oricat de usor credibil, care sa nu fi parut mai intai de necrezut, nici vreun lucru oricat de mare sau de uimitor, pentru care admiratia noastra sa nu scada treptat.

Suntem liberi sa alegem intre bine si rau; nu suntem ca buturuga care, aruncata pe rau, nu poate merge decat in­tr-un fel, pe cursul apei; avem in noi puterile inotatorului si putem sa alegem directia care ne convine, sa luptam impotriva valurilor si in pofida curentului, sa mergem, mai mult sau mai putin, unde vrem. Nici o constrangere absoluta nu apasa asupra vointei noastre si noi stim si simtim ca, in ce priveste faptele noastre, nu suntem incatusati, prin nici un fel de vraja. Toate nazuintele noastre spre frumos si spre bine ar fi paralizate, daca am gandi altfel…Fara aceasta, unde ar mai fi responsabilitatea? si la ce-ar sluji sa invatam, sa sfatuim, sa predicam, sa certam si sa pedepsim? La ce bun legile, daca n-ar fi credinta universala cum e si faptul univer­sal ca depinde de oameni si de hotararea lor individuala de a se conforma lor sau nu? In fiecare clipa a vietii noas­tre, constiinta noastra proclama ca vointa ne este libera. E singurul lucru care e cu totul al nostru, si directia, buna sau rea, pe care i-o dam nu depinde, in definitiv, decat de noi.

Atâta timp cât obiectul pe care ni-l dorim ne lipsește, ni se pare superior tuturor; de îndată ce este al nostru, vrem un altul și setea noastră rămâne aceeași. © CCC

A pretinde ca zeii au vrut sa faureasca lumea, cu toate minunatiile ei, pentru oameni, ce lucru lipsit de ratiune. Caci ce beneficiu ar fi putut spera din partea recunostintei noastre, niste fiinte care se bucura de o eterna beatitudine, pentru a intreprinde cel mai mic lucru in favoarea noastra.

Nu trebuie niciodata sa ti se para ceva cu neputinta.