Citate de Lucretius

Voința este oarbă, durerea, mioapă. © CCC

Când ești pe drum spre fapte mari, nu trebuie să te împiedici de lucruri mărunte.

Voinţa nu se supune răului decât din teama de a nu cădea într-un rău mai mare. © CCC

A-și impune voința altora înseamnă forță. A și-o impune sie însuși înseamnă forță superioară. (Cugetări)

Cand stai pe tarm nu-ti pasa de cel ce-n vijelii din greu despica valul de mare, in manii... Nu doara ca ti-ar face placere nenorocu-i, dar te desfeti la gandul de-a nu te sti in locu-i.

Nu exista imposibil pentru un om cu vointa.

Vointa: O carte frumoasa de avut in jocul tau, un atu. (Sylvie Vartan de la A la Z: V de la Vointa) © CCC

Nu exista adevar oricat de usor credibil, care sa nu fi parut mai intai de necrezut, nici vreun lucru oricat de mare sau de uimitor, pentru care admiratia noastra sa nu scada treptat.

Exista in om ceva superior limbajului, aceasta este vointa.

Nimic mai inviorator decat sa vezi pe cineva insufletit de o ambitie justificata, indiferent de faptul ca e in embrion. Ii da acelui om culoare, putere, frumusete… Fericiti aceia care cresc in straduinta, caci ei incearca si spera.

,,Cu vointa ajungi la orice”, este o maxima pe deplin adevarata. Cel care-si pune in cap sa faca un lucru, prin chiar aceasta hotarare micsoreaza adesea greutatile si-si asigura infaptuirea. A te crede in stare e aproape a si fi; a te hotari sa infaptuiesti un progres oarecare este de multe ori a-l si fi indeplinit. Pentru aceasta, hotararea si energia par a avea in ele ceva de omnipotenta.

Vointa are cauzele ei; cand omul merge, inseamna ca il impinge ceva; un resort oarecare a miscat ,,automatul spiritual”, care a pus in miscare restul.

Daca un om vrea ceva cu adevarat, daca vrea cu toata vointa lui, izbuteste. (Noaptea de Sanziene)

Poti face intotdeauna mai mult decat ai crezut.

Tu, născătoarea ginţii lui Enea, Tu, zeilor ș-al oamenilor farmec, O, Venus, rod de viaţă, care pururi, Sub bolta cea de stele călătoare, Împoporezi câmpiile mănoase Şi marea purtătoare de corăbii; Prin tine doar tot neamul de fiinţe Începe-se şi, scos din întuneric, Prin tine vede-a soarelui lumină. Din calea ta fug nourii, zeiţă, Și vânturile; iscusit, pământul În drumul tău aşterne flori suave Și ţie râde linul mării, ţie, Scăldat în valuri de lumină, cerul Zâmbește blând! Când zori de primăvară S-au revărsat și roditorul zefir, Descătușat, începe iar să bată, Atunce zburătoarele din aer Vestesc întâi sosirea ta, zeiţă […] (Poemul naturii, Invocaţie către Venus) (Traducere, Teodor Naum, filolog și traducător, 1.09.1891, Iași –19.03.1980)

Am pretuit mai mult sfortarea de a se realiza, chinuit si dusman cu sine, tenace, strans in vointa de a se porunci si de a se totaliza intr-un rezultat fara pereche. Si cateodata cand e mistic urmarita si inversunat, sfortarea, catre devenire, cu caracterul ei etern, intrece momentana satisfactie de a fi ajuns.

Scurtă este pentru bieții oameni dulceața vieții. © CCC

Atâta timp cât obiectul pe care ni-l dorim ne lipsește, ni se pare superior tuturor; de îndată ce este al nostru, vrem un altul și setea noastră rămâne aceeași. © CCC

E destul sa vrei hotarat un lucru, pentru ca o evolutie sa se petreaca.

Totul in viata noastra depinde de noi insine; asa de mare e puterea vointei noastre, incat tot ceea ce vrem cu putere si seriozitate sa devenim - devenim. Daca cine­va are o idee perfect clara de ceea ce vrea sa faca, va si putea sa aleaga mijloacele potrivite pentru infaptuirea ei.