Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!
Numai Hristos te-ajută la crucea care-o sui.
Dar tu întotdeauna să suferi lângă-acel
ce suferă-arătându-ți ce-amar îndură el.
Nu-ți povesti necazul din casă la străin!
Numai Hristos mai poate să-ți ușure-al tău chin.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun plângând,
ajută-le cu milă, iubindu-i și tăcând.
Nu-ți povesti la alții pe frații tăi căzuți!
Numai Hristos te-ndeamnă să-i ierți și să-i ajuți.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun de frați,
tacere, intristare si lacrimi să le-arați.
Ci spune-ți totdeauna durerea lui Hristos,
și spune de-a ta casă doar tot ce știi frumos,
și spune doar de bine de frații tăi mereu.
Atunci și taci, și umbli, și spui ca Dumnezeu...
(Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!)
O bucurie împărtăşită este o bucurie dublă, o durere împărtăşită este o jumătate de durere.
© CCC
Supremul merit al fiintei ganditoare e acela de a putea actiona la maximum asupra imprejurarilor, nepermitandu-le decat un minim de actiune asupra ei.
Cu cat este mai mare capacitatea ta de a iubi, cu atat este mai mare capacitatea ta de a resimți durerea.
© CCC
,,Cu vointa ajungi la orice”, este o maxima pe deplin adevarata. Cel care-si pune in cap sa faca un lucru, prin chiar aceasta hotarare micsoreaza adesea greutatile si-si asigura infaptuirea. A te crede in stare e aproape a si fi; a te hotari sa infaptuiesti un progres oarecare este de multe ori a-l si fi indeplinit. Pentru aceasta, hotararea si energia par a avea in ele ceva de omnipotenta.
In caracterul omenesc, energia este, la drept vorbind, pivotul puternic, omul insusi. Singura ea da impuls faptelor lui si suflet nazuintelor. Ea da un punct de sprijin oricarei sperante legitime si speranta, la randul ei, da vietii adevarata mireasma.
Durerea morala modifica subtil conceptia noastra de viata.
Am pretuit mai mult sfortarea de a se realiza, chinuit si dusman cu sine, tenace, strans in vointa de a se porunci si de a se totaliza intr-un rezultat fara pereche. Si cateodata cand e mistic urmarita si inversunat, sfortarea, catre devenire, cu caracterul ei etern, intrece momentana satisfactie de a fi ajuns.
In viata fiecarui om exista un moment in care poate alege intre doua tendinte diametral opuse ale naturii sale…Sa nu crezi niciodata cand ti se spune ca in anumite imprejurari un om n-ar fi putut altfel de cum a actionat, sa nu crezi fiindca nu-i adevarat. Intrebarea este numai cat de departe trebuie sa mergi inapoi pentru a gasi punctul unde liberul sau arbitru era inca intact.
Durerea-ti simulata, compatimiri isi strange.
Durerea-adevarata chiar fara martori plange.
Nu trebuie niciodata sa ti se para ceva cu neputinta.
Bucuria este aceea care innobileaza sufletul…si durerea, durerea cea mare, cand poti s-o depasesti, sa te ridici deasupra-i, s-o invingi.
Durerea e pârghia vieţii.
Apasă cu un capăt, dar cu celălalt ridică.
(Gânduri albe)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.