Durerea, ni se spune, e elementul dominant al vietii, lucru care e adevarat numai inteles intr-un anume fel, si numai asa. Daca durerea ar fi timp de o singura clipita intr-adevar elementul dominant in viata, a doua zi dimineata am fi cu totii spanzurati de grinda din pod…Bucuria e ratiunea existentei noastre.
Bucuria este aceea care innobileaza sufletul…si durerea, durerea cea mare, cand poti s-o depasesti, sa te ridici deasupra-i, s-o invingi.
Nu planta nici un copac înaintea viţei de vie.
© CCC
Cine spune ce-i place, aude ce nu-i place.
© CCC
O bucurie împărtăşită este o bucurie dublă, o durere împărtăşită este o jumătate de durere.
© CCC
Prelungite, placerea si durerea se atenueaza repede.
Prolongés le plaisir et la douleur s’atténuent vite.
O placere prelungita inceteaza repede de a mai fi placere, iar o durere continua se atenueaza fara intarziere, diminuarea ei putand chiar sa devina placere... Placerea nu este deci placere decat cu conditia de a fi discontinua (G. Le Bon, 1995).
© CCC
Nu în pietre cioplite, nici în bârne bine făurite,
Nu în cel mai nobil dintre visele constructorului,
Ci în oameni curajoși cu un scop măreț,
Acolo este cetatea, acolo este statul cel viu.
(Bastionul statului)
© CCC
Durerea adanca tace si se ascunde.
Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.
Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal.
(Gânduri albe)
In viata, repetabila e numai durerea, numai ea are editii mereu adaugite si imbunatatite!
Tendinta de a cauta placerea si de a evita durerea, atat in domeniul fiziologic, cat si in cel psihologic, e legea fundamentala a vietii.
Se spune că mânia este ultimul lucru care îmbătrâneşte într-un om.
© CCC
Durerea-ti simulata, compatimiri isi strange.
Durerea-adevarata chiar fara martori plange.
Scopul ultim pentru care merita a fi dorite toate lucrurile (fie ca avem in vedere binele nostru propriu sau acel al altora) este o existenta lipsita, cat e cu putinta, de durere si bogata, cat se poate mai mult, in bucurii.
De durere, pe omul simplu il vindeca timpul, pe intelept, ratiunea.