Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!
Numai Hristos te-ajută la crucea care-o sui.
Dar tu întotdeauna să suferi lângă-acel
ce suferă-arătându-ți ce-amar îndură el.
Nu-ți povesti necazul din casă la străin!
Numai Hristos mai poate să-ți ușure-al tău chin.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun plângând,
ajută-le cu milă, iubindu-i și tăcând.
Nu-ți povesti la alții pe frații tăi căzuți!
Numai Hristos te-ndeamnă să-i ierți și să-i ajuți.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun de frați,
tacere, intristare si lacrimi să le-arați.
Ci spune-ți totdeauna durerea lui Hristos,
și spune de-a ta casă doar tot ce știi frumos,
și spune doar de bine de frații tăi mereu.
Atunci și taci, și umbli, și spui ca Dumnezeu...
(Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!)
Si unui dusman se cere sa-i respecti durerea.
Nici durerea, nici rana unui barbat nu trebuie sa para ca sunt prea mari.
Durerea este usoara…daca ideea care ti-o faci despre ea nu o mareste…Toate lucrurile depind de ideea pe care ne-o facem despre ele.
O durere mare este intocmai ca o raza dumnezeiasca ce transfigureaza pe cel ce sufera.
Durerea, ni se spune, e elementul dominant al vietii, lucru care e adevarat numai inteles intr-un anume fel, si numai asa. Daca durerea ar fi timp de o singura clipita intr-adevar elementul dominant in viata, a doua zi dimineata am fi cu totii spanzurati de grinda din pod…Bucuria e ratiunea existentei noastre.
Frica de durere duce la renuntare, care e totuna cu refuzul de a trai.
Lectia cea mai insemnata pe care omul o poate invata de la viata nu este ca durerea nu exista pe lume, dar ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.
Durerea-ti simulata, compatimiri isi strange.
Durerea-adevarata chiar fara martori plange.
Putina durere este ca un toxic ce imunizeaza organismul impotriva otravirii.
Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.
Tendinta de a cauta placerea si de a evita durerea, atat in domeniul fiziologic, cat si in cel psihologic, e legea fundamentala a vietii.
Durerea o poti incerca in singuratate, insa bucuria, pentru a o cunoaste intr-o masura deplina, trebuie sa o imparti cu altcineva.
Oricine isi poate stapani durerea, in afara de cel ce o simte.
Fiecare durere isi are expresia ei.
Bucuria este aceea care innobileaza sufletul…si durerea, durerea cea mare, cand poti s-o depasesti, sa te ridici deasupra-i, s-o invingi.
Cand cineva nu indrazneste sa spuna ce gandeste, va sfarsi prin a nu gandi ce spune.
Prelungite, placerea si durerea se atenueaza repede.
Prolongés le plaisir et la douleur s’atténuent vite.
O placere prelungita inceteaza repede de a mai fi placere, iar o durere continua se atenueaza fara intarziere, diminuarea ei putand chiar sa devina placere... Placerea nu este deci placere decat cu conditia de a fi discontinua (G. Le Bon, 1995).
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.