Citate despre Durere

Nu-i om care sa nu-si exagereze durerea.

Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui! Numai Hristos te-ajută la crucea care-o sui. Dar tu întotdeauna să suferi lângă-acel ce suferă-arătându-ți ce-amar îndură el.   Nu-ți povesti necazul din casă la străin! Numai Hristos mai poate să-ți ușure-al tău chin. Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun plângând, ajută-le cu milă, iubindu-i și tăcând.   Nu-ți povesti la alții pe frații tăi căzuți! Numai Hristos te-ndeamnă să-i ierți și să-i ajuți. Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun de frați, tacere, intristare si lacrimi să le-arați.   Ci spune-ți totdeauna durerea lui Hristos, și spune de-a ta casă doar tot ce știi frumos, și spune doar de bine de frații tăi mereu. Atunci și taci, și umbli, și spui ca Dumnezeu... (Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!)

Oricine isi poate stapani durerea, in afara de cel ce o simte.

Durerea, ni se spune, e elementul dominant al vietii, lucru care e adevarat numai inteles intr-un anume fel, si numai asa. Daca durerea ar fi timp de o singura clipita intr-adevar elementul dominant in viata, a doua zi dimineata am fi cu totii spanzurati de grinda din pod…Bucuria e ratiunea existentei noastre.

Bucuriile se uita, durerile niciodata.

Un lung tren ne pare viaţa. Ne trezim în el mergând, Fără să ne dăm noi seama, Unde ne-am suit şi când. Fericirile sunt halte, Unde stăm câte-un minut, Până bine ne dăm seama, Sună, pleacă, a trecut. Iar durerile sunt staţii! Lungi, de nu se mai sfârşesc Şi în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc. Arzători de nerăbdare, Înainte tot privim, Să ajungem mai degrabă La vreo ţintă ce-o dorim. Ne trec zilele, trec anii, Clipe scumpe şi dureri, Noi trăim hrăniţi de visuri Însetaţi după plăceri! Mulţi copii voioşi se urcă. Câţi în drum n-am întâlnit, Iar câte-un bătrân coboară, Trist şi frânt, sau istovit. Vine-odată însă vremea, Să ne coborâm şi noi. Ce n-am da atunci o clipă, Să ne-ntoarcem înapoi? Dar pe când, privind în urmă, Plângem timpul ce-a trecut, Sună goarna VEŞNICIEI: Am trăit şi n-am ştiut. (Trenul vieții)

O, pentru câte haruri mi-ai dăruit de-atunci, Ți-aș da atâtea imnuri cât fir de iarbă-n lunci, Ți-aș da atâtea lacrimi câți stropi pe-un cer senin, Dar numai doi ochi, Doamne, și doi genunchi Ți-nchin! (Pe ulițele lumii)

Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal. (Gânduri albe)

Bucuria si durerea masoara greu orele; prima le face secunde, cealalta, secole.

Lectia cea mai insemnata pe care omul o poate invata de la viata nu este ca durerea nu exista pe lume, dar ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.

Adevaratele dureri sunt cele pe care le duci in tacere si de care nu vrei sa fii nici compatimit, nici mangaiat.

Sunt felurite vasele, dar izvorul este neschimbat. Și din tine, [Doamne], se umplu toate, după cât pot cuprinde ele.

O durere mare este intocmai ca o raza dumnezeiasca ce transfigureaza pe cel ce sufera.

Nimic nu-i mai frumos pe lume, Nimic nici mai statornic nu-i Ca bucuria muncii sfinte Ca rodul strâns la vremea lui.

Când Dumnezeu ca un Prieten Veghează peste cortul tău Cine-ar putea să te-ameninţe Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă Spre binecuvântarea ta Cine-ar putea s-o-ndepărteze Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere Şi şchiopului îi eşti picior Când eşti orfanului părinte Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua Când eşti ca ploaia aşteptat, Nimic nu-i mai frumos ca urma Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte Ca soarele spre-al zilei miez, Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr Şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale Va fi ca drumul cel uşor Încununat cu bucurie Spre-un drept şi singur viitor.

Atunci prin tine-mbogăţire Mulţimi în veac te vor cinsti Şi cine-ar şti în veşnicie Pe cât întins vei străluci!

Durerea e pârghia vieţii. Apasă cu un capăt, dar cu celălalt ridică. (Gânduri albe)

Când tu îmi ești preaiubitul, iubirea mea este mereu fierbinte, inima mea, mereu dulce, viața, mereu tânără, timpul, mereu sărbătoare.

Când vei vedea un suflet flămând, nu zice: Eu însumi sunt lipsit, n-am!

Durerea morala modifica subtil conceptia noastra de viata.

Si unui dusman se cere sa-i respecti durerea.

Chiar si in sufletul inteleptului ramane, atunci cand rana este inchisa, o cicatrice.