Citate despre Dumnezeu

Dumnezeu dăruiește atât cât putem noi primi de la el, iar acest lucru depinde de cât de mult ne-am golit de noi înșine.

Un Dumnezeu dovedit nu este Dumnezeu; ar fi doar un lucru în lume. (Introducere în filosofie) © CCC

Dacă până la urmă se dovedește că există Dumnezeu, nu cred că este diabolic. Cel mai rău lucru pe care-l poți spune despre el este că nu face lucrurile așa cum trebuie.

Dumnezeu este punctul de tangență dintre zero și infinit. (Faptele și opiniile doctorului Faustroll, patafizician) © CCC

Dacă triunghiurile şi-ar face un zeu, acesta ar avea, desigur, trei laturi. (Scrisori persane, Caiete) Charles L. de Montesquieu “…nu judecăm lucrurile decât în legăturile lor tainice cu noi înşine. Nu mă miră că negrii îl zugrăvesc pe drac de o albeaţă strălucitoare, iar pe zei, negri ca tăciunele. Nu mă mir că Venus la anumite popoare are sânii atârnând până la coapse şi că, în sfârşit, toţi cei ce se închină la idoli îi reprezintă pe zeii lor cu figuri omeneşti, atribuindu-le toate înclinările lor. S-a spus, pe drept cuvânt, că dacă triunghiurile şi-ar face un zeu, acesta ar avea desigur trei laturi." Oamenii isi creeaza zei si ii reprezinta dupa propria lor imagine. Această idee poate fi regasita inca de la presocraticul Xenofan: “Daca boii, caii, leii ar avea maini, boii ar desena chipuri de zei asemenea boilor, caii, asemenea cailor si leii, asemenea leilor.” Xenofan din Colophon, poet si filosof grec, considerat fondatorul scolii eleate, a fost legat de critica rationalista a conceptiei antropomorfice despre zei, pe care a formulat-o in aceasta fraza devenita celebra. Acesta persifla antropomorfismul religios naiv: "Zeii vostri nu exista, caci zeii nu pot avea slabiciunile omenesti. Omul îsi închipuie Divinitatea dupa chipul si asemanarea sa. Daca boii, caii sau leii ar avea mâini si ar putea picta, atunci caii ar avea zei care ar fi asemenea cailor, iar boii ar picta zei asemenea boilor. Etiopienii îsi închipuie pe zeii lor negri, pe când tracii îi închipuie cu ochii albastri si cu parul rosu." © CCC

Credem adesea ca Dumnezeu nu ne aude intrebarile; dimpotriva, noi nu ii auzim raspunsurile.

Hoc est signum Dei! Acesta este semnul lui Dumnezeu!

Dumnezeu este simbolul simbolurilor!

Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui! Numai Hristos te-ajută la crucea care-o sui. Dar tu întotdeauna să suferi lângă-acel ce suferă-arătându-ți ce-amar îndură el.   Nu-ți povesti necazul din casă la străin! Numai Hristos mai poate să-ți ușure-al tău chin. Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun plângând, ajută-le cu milă, iubindu-i și tăcând.   Nu-ți povesti la alții pe frații tăi căzuți! Numai Hristos te-ndeamnă să-i ierți și să-i ajuți. Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun de frați, tacere, intristare si lacrimi să le-arați.   Ci spune-ți totdeauna durerea lui Hristos, și spune de-a ta casă doar tot ce știi frumos, și spune doar de bine de frații tăi mereu. Atunci și taci, și umbli, și spui ca Dumnezeu... (Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!)

Dumnezeu este iubire.

Dumnezeu este propria noastră pudoare. © CCC

Poarta-Te, Doamne, cu mine cum m-as purta eu cu Tine, daca as fi eu in locul Tau si Tu in locul meu. (Ruga lui La Hire, unul dintre capitanii care au luptat alaturi de Ioana d’Arc) (Jurnalul Fericirii)

Lui Dumnezeu ajunge sa i se faca lehamite de marile imperii, dar niciodata de maruntele flori.

Dacă Dumnezeu ar exista, ar fi o bibliotecă. (Evenimentul de joi - 9 aprilie 1998) ​© CCC

Tăcerea lui Dumnezeu e o tăcere a iubirii, o eternitate ce ne înseninează deja de pe acum timpul.

Ce povară, prezența lui Dumnezeu atunci când nu o dorești! (Câinele care l-a văzut pe Dumnezeu) © CCC

Cred că Dumnezeu este omul, dar el nu ştie acest lucru. © CCC

Sunt felurite vasele, dar izvorul este neschimbat. Și din tine, [Doamne], se umplu toate, după cât pot cuprinde ele.

Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arăți în toate Și Te amuză – aceste efecte minunate De a juca în lucruri. Căci Tu ești și actor În propria Ta piesă - și ești și spectator. (Rubaiate)

Nimic nu-i mai frumos pe lume, Nimic nici mai statornic nu-i Ca bucuria muncii sfinte Ca rodul strâns la vremea lui.

Când Dumnezeu ca un Prieten Veghează peste cortul tău Cine-ar putea să te-ameninţe Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă Spre binecuvântarea ta Cine-ar putea s-o-ndepărteze Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere Şi şchiopului îi eşti picior Când eşti orfanului părinte Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua Când eşti ca ploaia aşteptat, Nimic nu-i mai frumos ca urma Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte Ca soarele spre-al zilei miez, Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr Şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale Va fi ca drumul cel uşor Încununat cu bucurie Spre-un drept şi singur viitor.

Atunci prin tine-mbogăţire Mulţimi în veac te vor cinsti Şi cine-ar şti în veşnicie Pe cât întins vei străluci!