Eu nu accept condiţia geniului în afara conştiinţei de sine. Eminescu, care era genial realmente, să nu-mi spună nimeni că nu avea conştiinţa genialităţii lui. Nu cred un asemenea lucru. Nu cred în geniile care se ignoră. E foarte clar pentru mine că atât Eminescu, cât şi Caragiale aveau conştiinţa genialităţii lor. Asta înseamnă că aveau şi conştiinţa apartenenţei. Ştiau cu siguranţă unul despre celălalt că exprimă o anumită porţiune din sufletul românesc, nu superioară una alteia, căci asemenea ierarhii sunt absurde, ci o porţiune esenţială.
A sluji patria e jumatate de datorie; a sluji omenirii e cealalta jumatate.
De sase mii de ani, certaretilor oameni le place razboiul,
Iar Dumnezeu isi pierde timpul sa faca stelele si florile.
(Les Chansons des rues et des bois)
© CCC
Exista meditatii pe care le-am putea numi verticale. Cand te afunzi in adancul lor, e nevoie de timp ca sa te intorci pe pamant.
Vreti pace: creati iubire.
(Lucruri vazute)
© CCC
Nici un geniu nu a fost lipsit de un dram de nebunie.
Viata mea este o enigma al carei cuvant este numele tau.
© CCC
Bucuria pe care o daruim altora, departe de a se micsora… se rasfrange, se intoarce spre noi si mai vie.