Citate despre Moarte

Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor… Viata este intocmai ca un drum pe care-l faci pe jos, la mari departari; in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal; dar cand incepi sa urci coastele muntilor, devine mai greu, si dupa ce ai ajuns la culme, in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata - te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi -, iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi! Dar nu poti intarzia pe culme, caci trebuie sa-ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte, dar esti atat de adanc preocupat de primejdia prapastiei de la picioarele tale, incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut-o in timpul cat te-ai oprit pe culmi.

Bunătatea este fondul sufletelor alese.

Incerc sa traiesc cu ochii mai intai mirati, apoi clarvazatori.

Sunt momente-n viaţă când te miri cum de nu mori.

Chiar si omul care nu da vietii nimic pretinde de la viata totul.

Toti traim in aceeasi lume. Binele si raul, pacatul si nevinovatia merg mana in mana pe acest pamant. A inchide ochii ca sa nu vezi jumatate din viata, si ca sa traiesti fara griji, e ca si cum ti-ai scoate singur ochii, crezand ca vei merge fara primejdie prin locuri pline de gropi si rape.

Secundum naturam vivere. A trai potrivit cu legile naturii.

Dona praesentis cape laetus horae. Primeste bucuros darurile clipei de fata. (Horatius, Odae)

Moartea, ca si viata, isi are tainele ei de dureri si de voluptate: totul e sa le cunosti.

A trai este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor exista, atata tot.

E ciudat ce mult contribuie siguranta constiintei la siguranta izbanzii.

Popularitatea? - Maruntisul gloriei.

Imaginatia inseamna profunzime. Niciuna din facultatile spiritului nu patrunde si nu sapa mai adanc decat imaginatia. Daca le-ar fi dat ochilor nostri adevarati sa vada in constiinta altuia, am judeca mai sigur pe cineva dupa ceea ce viseaza decat dupa ceea ce gandeste. Himerele ni se aseamana mai mult ca orice. Fiecare viseaza necunoscutul si imposibilul in felul sau.

Cine a învățat să moară s-a dezvatat să fie sclav. (Eseuri) Michel de Montaigne Despotul nu-si poate exercita puterea decat dacă oamenii lui se tem de el. Frica, prin excelenta, este, desigur, cea fata de moarte pentru că moartea este ireversibilă (nu este valabil acelasi lucru in cazul pierderii bunurilor). Dar ce mai poate face despotul împotriva celui care a învățat să nu se teama de moarte?

Nu stai degeaba cand gandesti. Exista o munca ce se vede si una care nu se vede.

Nimeni nu a trăit în trecut, nimeni nu va trăi în viitor; numai prezentul este viată.

Nu poate exista intr-o fiinta omeneasca nimic cu adevarat fara gres, si caracteristica instinctului e ca poate fi tulburat, pus pe un drum gresit si inselat. E caracteristica lui. Daca n-ar fi asa, instinctul ar fi mai presus decat inteligenta, si animalul ar sti mai mult decat omul.

Ne nastem de doua ori? Da. Prima data, in ziua in care ne nastem pentru viata; a doua oara, in ziua in care ne nastem pentru iubire. © CCC

Omul, in inima caruia s-a inradacinat atat de adanc dra­gostea pentru viata, face tot ce-i cu putinta ca sa-si pastreze viata, atat de grea uneori si atat de scumpa intot­deauna.

Cand mori nu te uita la intunericul de dinainte, ci la lumina ce lasi in urma, si te vei stinge cu zambetul pe buze.