Citate de Remus Crețan

Viața… mai plină de mister – din acea zi în care a venit peste mine, ca un mare eliberator, gândul că viața poate fi un experiment al celui ce cunoaște. (Știința voioasă, Cartea a patra, fragmentul 324, 1882) Astfel descrie Nietzsche acea experiență definitorie pentru gândirea sa.

Să ne imaginăm un om pe bicicletă: indiferent cine este, putem şti trei lucruri despre el. Ştim că dacă s-a urcat pe bicicletă trebuie să pedaleze. Ştim că la un moment dat se va opri şi va coborî. Şi, cel mai important, ştim că dacă într-un moment al călătoriei sale se va opri şi nu va mai pedala şi nu se va da jos, va cădea. Aceasta este metafora pentru călătoria prin viaţă a oricărui om, în orice societate.

Viata este arta de a trage concluzii suficiente din premise insuficiente.

Am primit invitaţia la festivalul lumii, şi mi-am jucat rolul atat cat am putut.

Toti traim in aceeasi lume. Binele si raul, pacatul si nevinovatia merg mana in mana pe acest pamant. A inchide ochii ca sa nu vezi jumatate din viata, si ca sa traiesti fara griji, e ca si cum ti-ai scoate singur ochii, crezand ca vei merge fara primejdie prin locuri pline de gropi si rape.

In lantul ei de prefaceri, viata pastreaza si respecta principiul ei fundamental: frumosul din care tasnesc cele doua mari efluvii: puterea si fecunditatea!... si de aici continuitatea ei in vesnicie.

Românul eminescian poate fi numit şi „Sitzfleisch”, adică păstrează ceva din temeinicia şederii, e contemplativ, spiritual, mai mult sau mai puţin visător, în timp ce românul caragialian e mai puţin încărcat cu o latură spirituală. Caragialienii sunt situaţi pe o scenă unde, în loc să reţină că trebuie să fii înţelept ca şarpele şi blând ca porumbelul, de cele mai multe ori, se declară „blânzi” ca şerpii şi „înţelepţi” ca porumbeii...

Fiecare clipă a vieții poartă în ea o valoare de miracol și o față de eternă tinerețe.

A trai inseamna a imbatrani, nimic mai mult. (Invitata)

Nu-mi amintesc când am venit pe lume, când voi pleca, n-am știre nici atât. Să bem și să iubim uitând că-n viață n-am ști nici când ce nici când n-am știut.

Cred ca omul ar trai viata deplin si total daca ar da forma fiecarui sentiment, expresie fiecarui gand, realitate fiecarui vis.

Daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem.

Priveste in tine insuti. Esti multumit de viata pe care o traiesti? © CCC

Poți trăi o sută de ani dacă renunți la toate lucrurile care te fac să-ți dorești să trăiești o sută de ani.

Viata nu trebuie aratata asa cum este, ci asa cum o vezi in vis.

Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontala profitului, ne-am năclăit în mocirla materiei. Spiritul nu mai este în noi. Suntem numai o poftă a trupului… Sau a banului… De aceea românul spune că “banul e ochiul dracului”. E o veche zicală și e adevărată. Te dezumanizează. Sunt atât de îndurerată de spectacolul contemporan, încât greu mă pot despătimi, privind cu indiferență împrejur. Mă uit la oameni cu dragoste, dar văd mulţi oameni lipsiţi de milă, cei care au maşini de miliarde şi pe care le schimba frecvent, dar nu ar da un leu săracilor… Sau pentru refacerea unei biblioteci, a unei case memoriale, a unei biserici… Iar asta înseamnă să-ţi pierzi sufletul, a pierde iubirea pentru aproapele tău, pentru tot ceea ce este creaţie, spirit. Peste tot auzi manele… nişte orori. Apoi lipsa de cuviinţă; noi eram un popor cuviincios, iar acest cuvânt a dispărut din vocabularul nostru. Există în noi acest impuls de vulgarizare, de înjosire. Suntem cufundați în mlaştina materiei. Avem ce merităm, din toate punctele de vedere.

Nu trăim așa cum ne dorim, ci așa cum putem. © CCC

Intereseaza-te de viata. Acest spectacol este destul de mare pentru a umple toate sufletele. Dar trebuie munca si forta.

Vine un ceas al unei vieti cand iti ramane, printr-o singura fereastra, o singura priveliste, oricare ar fi ea. Citeste atunci cite ai vazut candva, sau macar aminteste-ti, si ai sa crezi ca vei fi fost candva o pasare sau insusi vantul.

În orice caz, sunt încă în viață! În 2016, a doua zi după rezultatul referendumului privind independența Scoției față de Regatul Unit, prim-ministrul Irlandei de Nord a sunat-o pe Elisabeta a II-a și a întrebat-o dacă este bine. Răspunsul ei a fost, cel puțin, neașteptat. © CCC