Citate de Lucian Blaga

Papadia realizeaza simbolic un suprem ideal organic si spiritual: din samanta ea isi face o aureola.

Copilaria este inima tuturor varstelor.

Numai omul bun, omul rational, omul util celorlalti poa­te spune cu adevarat: am trait. Nu inseamna a trai, ci a vegeta, daca nu contribui la fericirea semenilor.

Picurul de roua improspateaza agreabil o floare, dar nu o fecundeaza.

Urasti viata? Nu cred. Viata e ca o femeie pe care o iubesti si care te insala. Toata ura ce ti-o indrepti impotriva ei e in fond tot dragoste.  Oare ai uri pe femeia care te-a inselat daca n-ai mai iubi-o inca?

Nu te certa cu viata. Nu fi o fiinta abstracta.

S-a gasit mijlocul de a transforma in virtute neajunsurile graiului omenesc: paradoxul in general.

Cea mai frumoasa si in acelasi timp cea mai legitima urare ce-o poti face cuiva este: “Sa ajungi in tara fagaduintei. Pe care o porti in tine.” (Elanul insulei)

Si viata mea, pentru ochii tai, incet se otraveste. (Brandusele de toamna) © CCC

Non vivere bonum est, sed bene vivere. Nu-i totul sa traiesti oricum, ci sa traiesti corect.

Viata si spiritul sunt doua puteri, sau doua necesitati intre care omul se afla plasat.

Heu, vitam perdidi operose nihil agendo. Vai, mi-am trait viata nefacand nimic folositor!

Unele teorii si ipoteze seamana cu acele inventii tehnice de care ne folosim foarte bine, dar pe care nu le intelegem pe deplin.

Vita, si uti scias, longa est. Viata, daca stii sa o traiesti, este lunga. (Seneca Philosophus, De brevitate vitae)

Inimile de piatra se incalzesc, daca le loveste des, foarte des, ciocanul sortii.

Exista un pesimism care se naste dintr-o saracie si altul dintr-un prisos de viata. Cel dintai exprima slabiciunea noastra, al doilea, o nemarginita sete de viata. In cazul dintai, suntem incapabili sa gustam lumea si viata, in al doilea, lumea cu toate comorile ei nu e in stare sa ne indestuleze patimile si nesfarsitul dor de a trai, si zicem: ,,lumea e un rau”.

Când hoinărind, alăturea, noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea - mai e nevoie de destin? (Strofe de-a lungul anilor)

Ca sa se realizeze macar o parte in viata, idealurile in sine ale spiritului trebuie sa fie cu totul irealizabile, absolut utopice.

Viața plăcută nu este dată de beții și ospețe continue, de desfătări, mese copioase... ci de un raționament sobru, care cercetează cauzele oricărei preferințe și repulsii și alungă opiniile care produc maximă tulburare în suflet.

Omul e o taina, viata lui, un vis.