Citate latine - Viata

Non accipimus vitam brevem, sed facimus. Viata nu o primim scurta, ci ne-o facem noi scurta.

Obsedaţi de un basm, ne petrecem viaţa căutând o uşă magică şi un regat pierdut al păcii. © CCC

Pentru a ma elibera de ceea ce traiesc, traiesc. © CCC

Stim ca viata e scurta si ca s-o prelungim punem intr-insa amintirea vremurilor care nu mai sunt. Am pierdut nadejdea in nemurirea fiintei omenesti si, ca sa ne consolam de credinta asta moarta, n-avem decat visul unei alte imortalitati, insesizabila, difuza, neputand fi gustata decat cu anticipatie, si care, de altfel, nu e ingaduita decat la foarte putini dintre noi: imortalitatea sufletelor in memoria oamenilor.

Dar ce este viaţa, dacă nu un lanţ de absurdităţi inspirate?

Aequo animo accipe necessaria. Acceptă cu seninătate ceea ce e inevitabil. (Seneca)

Viaţa este infinit mai ciudată decât orice ar fi putut inventa mintea omeneasca.

Trăim în Caragiale, visând la Eminescu.

Este o mare deosebire intre cel ce nu vrea si cel ce nu stie sa faca rau.

Fiecare poarta in sine o opinie despre sine si despre indatoririle vietii. O linie de viata si o lege de miscare care il domina fara ca el sa inteleaga, fara ca el sa isi dea seama de ele.

Fundamentul dreptatii este doar egalitatea.

Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata, ci o realitate care trebuie traita.

Viata este suma optiunilor noastre.

Cand avem lucrurile in cap, vorbele forfotesc.

Infraneaza-ti teama prin speranta. Nici un motiv de temere nu e atat de puternic, ca sa nu fie si mai puternica convingerea ca uneori cele temute ne potolesc si cele sperate ne amagesc.

Când te-a secat de lacrimi viața care doare, Gândește-te la roua din geana unei flori. Și când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare, Gândește la trezirea unui copil în zori. (Rubaiate)

Ce-i viaţa? Să rabzi poate o zi şi alta oare? Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula? Cine-şi doreşte ochii apostolilor care Şterşi, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?   Ne-ncântă doar speranţa, a viselor minciune, Şi dragostea, agilă în inimi pătrunzând; Fremătător orgoliul sau voluptatea, când Dă, muzicii, asemenea făgăduinţi nebune! (Onoarea de a suferi - CVI (poezia 106), 1927)

Rasplata tuturor virtutilor sta in ele insele; nu le practicam ca sa fim rasplatiti; rasplata unei fapte bune este a fi facut-o.

Arta vieții constă într-o readaptare constantă la împrejurări. (Cartea ceaiului) © CCC

Omul cel mai bogat este acela caruia norocul nu are ce-i da.