Citate de George Bernard Shaw

Viata ta de fiecare zi este templul si religia ta.

Să mergi, să respiri, să zbori, să plutești, Să câștigi totul în timp ce dăruiești, Să cutreieri drumurile din ținuturi îndepărtate, A călători înseamnă a trăi. (Povestea vieții mele: o autobiografie) © CCC

Există ceea ce ne dorim și există ceea ce visăm. Mai există și ceea ce vine și la ce nu ne-am gândit. (O bucată de cer) © CCC

…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…

Omniaque orta occidunt et aucta senescunt. Toate cele ce s-au nascut - pier; iar cele ce cresc - imbatranesc. (Sallustius, De bello Jugurthino)

Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şi un mister.

Intereseaza-te de viata. Acest spectacol este destul de mare pentru a umple toate sufletele. Dar trebuie munca si forta.

A doua jumatate din viata omului se compune de obicei numai din deprinderile acumulate in prima jumatate.

In imperfectiunea naturii rezida perfectiunea ei. Perfectiunea este o idee a transcendentalismului abstract si, de aceea, este lucrul cel mai rau din lume. Omul muritor, supus bolii si foamei, pentru a trai trebuie sa lupte. Aceasta imperfectiune a omului constituie tocmai maretia lui si-i face viata scumpa si frumoasa. Puneti pe om la adapostul mortii, al bolii, al accidentelor, al nenorocirii, si veti face din el un paşă turc plictisit in trandavia fericirii sale.

Încă de la vârsta copilăriei, trăim cu spiritul turmentat şi ne legăm viaţa de un Luceafăr. Niciodată nu ne mai luăm ochii de la steaua destinului şi, pentru fiecare dintre noi, acel licăr devine un ideal ceresc, o pecete a noastră în univers.

E ca şi cum viaţa mea ar fi condusă, în mod magic, de doi curenţi electrici: fericirea pozitivă şi disperarea negativă - oricare dintre ele curge în acel moment, domină viaţa mea, inundând-o. © CCC

In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce doresti. Cealalta e sa obtii.

Sunt aici. Exist. Sunteți aici. Existați. Suntem aici. Existăm. Ce mai încoace și-ncolo! E de mirare. E stupefiant. Dar așa stau lucrurile. Participăm cu toții, fără să fi solicitat, la o evidență fragilă, luminoasă și confuză, la care ținem mai mult decât la orice, deși deseori o vorbim de rău: viața. Din câte știm și cel puțin până astăzi, această viață, care este cel mai de preț bun al nostru, se desfășoară pe o planetă privilegiată și banală, o fracțiune minusculă, și sincer vorbind, rizibilă, din imensul univers. (Călăuza rătăciților, Uimirea) © CCC

Viaţa e prea scurtă pentru a fi lipsită de importanță. © CCC

Orice faci şi orice spui şi gândeşti trebuie făcut astfel ca şi cum fiecare clipă ar fi ultima. Viaţa cea mai lungă nu se deosebeşte cu nimic de cea mai scurtă. Fiindcă prezentul e acelaşi pentru toţi şi, prin urmare, aceleaşi sunt şi pierderile, şi toate se reduc, una peste alta, la clipă. Nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul. Fiindcă cine îmi poate lua ceea ce nu am?

Viaţa are un conţinut precis, aproape apriorioc, un sens, o structură, o tipologie, o ierarhie proprie de valori.

Viata nu poate merge inainte decat uitand multe.

Ești tânăr să vorbești despre moarte, spuse împăratul, uitându-se la bufon. Învață mai degrabă să trăiești, să te bucuri de darurile oferite de un zeu atât de risipitor și necunoscut: căldura soarelui, răcoarea mării la amiază, mirosul pădurii seara, caii galopând peste câmpie. Ești bogat pentru că ești în viață. Chiar și nefericirea este încă viață. Învață să iubești și să te bucuri și, de asemenea, învață să suferi. Și, când va veni timpul, vei învăța să mori. (Gloria imperiului: un roman, o istorie) © CCC

Activitatea este singura cale spre cunoastere.

Cata vreme am o nevoie, am un motiv de a trai. Satisfacerea este moarte.