Citate de George Bernard Shaw

In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce doresti. Cealalta e sa obtii.

Nu poti uita ca timpul trece decat intrebuintandu-l.

Trebuie să ne zbatem ca să trăim, trebuie să păşim ca să avansăm, trebuie să înotăm ca să ne salvăm.

E ca şi cum viaţa mea ar fi condusă, în mod magic, de doi curenţi electrici: fericirea pozitivă şi disperarea negativă - oricare dintre ele curge în acel moment, domină viaţa mea, inundând-o. © CCC

Si daca viata-i trecatoare, sa-i presaram in cale trandafiri.

…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…

Viata seamănă mai mult cu un roman decât seamănă romanele noastre cu viata.

Doar simplul fapt că trăiești până la moarte reprezintă o muncă istovitoare.

Viata se adapteaza mediilor in care imprejurarile o plaseaza. (Filosofia lui Georges Courteline) © CCC

Viaţa este, într-adevăr, un joc! Este un joc pe care se cade să-l joci după regulile lui.

Ce este viata?...O succesiune infinita de forme… un conglomerat de aspiratii care se prabusesc intr-un anta­gonism universal si etern.

E penibil - cand nu esti un mare intelept - sa vezi ca viata continua si dupa tine si sa te simti tarat la fund de vesnica scurgere a lucrurilor. Greu ne resemnam sa nu fim sfarsitul definitiv al lucrurilor si ratiunea suprema a universului.

In lantul ei de prefaceri, viata pastreaza si respecta principiul ei fundamental: frumosul din care tasnesc cele doua mari efluvii: puterea si fecunditatea!... si de aici continuitatea ei in vesnicie.

E timpul sa traiesti viata pe care ti-ai imaginat-o.

Schimbarea conceptiei despre fericire inseamna schimbarea conceptiei despre viata si despre destin. Changer la conception du bonheur, c’est changer celle de la vie et de la destinée. © CCC

Daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem.

Viata pe care o duce omul este adesea contrariul sufle­tului sau.

Daca incepi prin a te sacrifica pentru aceia pe care îi iubesti, vei sfarsi prin a-i urî pe aceia pentru care nu te-ai sacrificat.

Viata noastra valoreaza cat toate eforturile noastre.

Fiecare clipă a vieții poartă în ea o valoare de miracol și o față de eternă tinerețe.