Majoritatea oamenilor sunt niște “Eu”-ri prescurtate; ceea ce natura a dorit să fie modelat ca un “Eu” este în curând tocit într-un simplu subiect la persoana a treia.
Acest citat, atribuit filosofului danez Søren Kierkegaard, fiind notat în jurnalele sale în anul 1854, evidențiază pierderea individualității și autenticității la majoritatea ființelor umane. Concepuți de natură să fie subiecți singulari („eu”), oamenii devin „el” sau „ea” interschimbabili, reduși la simpli subiecți pasivi.
Mesajul reflectă critica profundă a filosofului la adresa conformismului social care uniformizează individualitatea, originalitatea, anihilând personalitățile distincte și cufundându-le în marea masă colectivă.
„Eul” autentic: Kierkegaard credea că fiecare om se naște cu potențialul de a fi un „Eu” unic, o individualitate asumată în fața lui Dumnezeu și a propriei conștiințe.
[„Eu-rile” prescurtate denotă pierderea unei identități distincte, reducerea individului la o versiune slăbită a sa.]
Depersonalizarea: sub presiunea societății, a mulțimii și a opiniilor gata fabricate, individul își pierde unicitatea. El încetează să mai fie un subiect activ (un „Eu”) și devine un simplu obiect pasiv, o entitate generică ce poate fi descrisă la persoana a treia („el” sau „se spune că…”).
[Eul este tocit, adică individualitatea se pierde din cauza conformismului social sau a lipsei de implicare existențială.]
[Persoana a treia, simbolizează anonimatul, pasivitatea și perceperea de sine ca un obiect, mai degrabă decât ca un subiect conștient și activ.]
În esență, autorul deplânge transformarea omului dintr-o ființă originală într-o simplă copie a masei sociale. Gândirea lui Kierkegaard subliniază nevoia de a te afirma ca un individ autentic în fața conformismului mulțimii.
© CCC
Ca și sălbăticiunile, umoristul umblă întotdeauna singur.
(Jurnal, 1834 – 1846)
Ochelarii ascund multe lucruri – chiar o lacrimă în ochi.
(Jurnal, 1834 – 1846)
Un poet este o fiinta nefericita a carui inima este sfasiata de suferinte secrete, dar ale carei buze sunt atat de ciudat alcatuite, incat atunci cand suspinele si tipetele le scapa, suna ca o muzica frumoasa.
Cu cat mai mult gandesc, cu atat mai putin exist si cu cat mai putin gandesc, cu atat mai mult exist.
Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata, ci o realitate care trebuie traita.
Nimic nu este mai învăluit în farmec și blestem decât secretul.
(Jurnalul unui seducător, 1843)
A intra ca un vis în sufletul unei fete este o artă, a ieși este o capodoperă.
(Jurnalul unui seducător, 1843)