Citate despre Secret

Acesta este unul din marile secrete ale vietii - de a vindeca sufletul prin simturi si simturile prin suflet.

Majoritatea oamenilor sunt niște "Eu"-ri prescurtate; ceea ce natura a dorit să fie modelat ca un "Eu" este în curând tocit într-un simplu subiect la persoana a treia. Acest citat, atribuit filosofului danez Søren Kierkegaard, fiind notat în jurnalele sale în anul 1854, evidențiază pierderea individualității și autenticității la majoritatea ființelor umane. Concepuți de natură să fie subiecți singulari („eu”), oamenii devin „el” sau „ea” interschimbabili, reduși la simpli subiecți pasivi. Mesajul reflectă critica profundă a filosofului la adresa conformismului social care uniformizează individualitatea, originalitatea, anihilând personalitățile distincte și cufundându-le în marea masă colectivă. „Eul” autentic: Kierkegaard credea că fiecare om se naște cu potențialul de a fi un „Eu” unic, o individualitate asumată în fața lui Dumnezeu și a propriei conștiințe. [„Eu-rile” prescurtate denotă pierderea unei identități distincte, reducerea individului la o versiune slăbită a sa.] Depersonalizarea: sub presiunea societății, a mulțimii și a opiniilor gata fabricate, individul își pierde unicitatea. El încetează să mai fie un subiect activ (un „Eu”) și devine un simplu obiect pasiv, o entitate generică ce poate fi descrisă la persoana a treia („el” sau „se spune că...”). [Eul este tocit, adică individualitatea se pierde din cauza conformismului social sau a lipsei de implicare existențială.] [Persoana a treia, simbolizează anonimatul, pasivitatea și perceperea de sine ca un obiect, mai degrabă decât ca un subiect conștient și activ.] În esență, autorul deplânge transformarea omului dintr-o ființă originală într-o simplă copie a masei sociale. Gândirea lui Kierkegaard subliniază nevoia de a te afirma ca un individ autentic în fața conformismului mulțimii. © CCC

Omul este spirit. Ce este insa spiritul? Spiritul este sinele.

Este minunat să știi că lumea nu poate interfera cu ceea ce este în mintea ta. (Cenușa Angelei) © CCC

Mândria de a şti că ţi se poate încredinţa orice secret este principalul motiv pentru divulgarea acestuia.

Ochelarii ascund multe lucruri – chiar o lacrimă în ochi. (Jurnal, 1834 - 1846)

Un indragostit isi poate ascunde taina cam tot asa cum se poate ascunde o bubuitura de tun.

Nimic nu este mai învăluit în farmec și blestem decât secretul. (Jurnalul unui seducător, 1843)

Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata, ci o realitate care trebuie traita.

A intra ca un vis în sufletul unei fete este o artă, a ieși este o capodoperă. (Jurnalul unui seducător, 1843)

In general, femeile manifesta o intoleranta fizica fata de secrete. Pentru constiinta celor mai multe femei, taina este un corp strain. Da in grija unei femei un secret. Daca femeia va izbuti sa-l pastreze, e sigur ca ea se va imbolnavi, facand cel putin o urticarie.

Când începe secretomania sau misterul, nici viciul sau escrocheria nu sunt prea departe.

Cum putem pretinde ca altul sa ne pastreze secretul, cand nu l-am putut pastra noi insine?

Blocați în timp, în istorie, în viața noastră, în lume, avem dreptul să ne imaginăm, vag și fără certitudine, ce a fost înainte și ce va fi după. Nu putem spune nimic incontestabil sau definitiv. Pentru noi, cei rătăciți, universul, timpul, istoria, sensul vieții noastre ne apar ca un secret. Orice secret presupune un adevăr reținut și ascuns. Moștenitor al unei multitudini de forțe magice, apoi al unei mulțimi de zeițe și zei cu genealogii complicate. Dumnezeu a fost mult timp deținătorul și garantul acestui adevăr ascuns. Dar mulți, timp de un secol sau două – și chiar înainte, în număr mai mic – se întreabă dacă există. Mulți susțin că nu. A vedea un secret în univers ar însemna să-L anticipezi pe Dumnezeu. (Călăuza rătăciților, Secretul) © CCC

Celălalt e secret pentru că e altcineva. (Lumea educației – sept. 2000) © CCC

Cu cat mai mult gandesc, cu atat mai putin exist si cu cat mai putin gandesc, cu atat mai mult exist.

Ca și sălbăticiunile, umoristul umblă întotdeauna singur. (Jurnal, 1834 - 1846)

Ne incredintam rareori tainele celor mai buni decat noi. Mai degraba le spunem ceea ce avem pe suflet celor ce ne seamana si ne impartasesc slabiciunile.

Un poet este o fiinta nefericita a carui inima este sfasiata de suferinte secrete, dar ale carei buze sunt atat de ciudat alcatuite, incat atunci cand suspinele si tipetele le scapa, suna ca o muzica frumoasa.

Contam intr-atat pe binefacerile noastre, incat este foarte rar sa ascundem secretul nostru celui pe care l-am coplesit cu bunatatea noastra.