Orice fată poate fi fermecătoare. Tot ce trebuie să faci este să stai nemișcată și să pari prostuță.
© CCC
Singurul lucru care contează este să ai farmec și expresie [facială]. Apoi vine acea îndoială groaznică asupra propriului nostru magnetism. Dacă nu suntem atractivi, este posibil să nu fim nici irezistibili? Deci va trebui să trecem printr-o viaţă care nu aparţine nici frumosului triumfător, nici urâtului triumfător?
© CCC
Evident, farmecul era un lucru ciudat, misterios, pentru care nu exista o rețetă. O forță periculoasă care guvernează multe lucruri și nu se supune nici unei legi.
(Baloane)
© CCC
Nu vei atinge un fluture fără să-i scuturi pulberea care îi colorează aripile; nu vei analiza iubirea fără să faci să-i dispară farmecul.
(Ore de filozofie)
© CCC
Uite, o să fac o comparație foarte banală. De ce multe femei își iau drept amanţi bărbați care nu valorează cât soţii lor?… Pentru că cel mai mare farmec al iubirii este atracția ademenitoare a fructului interzis.
(Misterele Parisului)
© CCC
Tot farmecul tinereții și al veseliei se afla pe acele buze surâzătoare.
(Andrea Delfin)
Pe aceeaşi ulicioară
Bate luna în fereşti,
Numai tu de după gratii
Vecinic nu te mai iveşti!
Şi aceiaşi pomi în floare
Crengi întind peste zaplaz,
Numai zilele trecute
Nu le fac să fie azi.
Altul este al tău suflet,
Alţii ochii tăi acum,
Numai eu, rămas acelaşi,
Bat mereu acelaşi drum.
Ah, subţire şi gingaşă
Tu păşeai încet, încet,
Dulce îmi veneai în umbra
Tăinuitului boschet
Şi lăsându-te la pieptu-mi,
Nu ştiam ce-i pe pământ,
Ne spuneam atât de multe
Făr-a zice un cuvânt.
Sărutări erau răspunsul
La-ntrebări îndeosebi,
Şi de alte cele-n lume
N-aveai vreme să întrebi.
Şi în farmecul vieţii-mi
Nu ştiam că-i tot aceea
De te razimi de o umbră
Sau de crezi ce-a zis femeia.
Vântul tremură-n perdele
Astăzi ca şi alte dăţi,
Numai tu de după ele
Vecinic nu te mai arăţi!
De glasul tău s-a ridicat cântarea
De mersul tău se leagănă pământul
De ochii tăi se-nseninează marea.
Împătimit e farmecul palorii
Când mă privesc de sub umbroase gene
Cu ochii ei, adânc-adormitorii.
(cca. 1882)
(De glasul tău s-a ridicat cântarea…)