Am căutat noaptea în aşternutul meu, am căutat pe
iubitul inimii mele;
l-am căutat, dar nu l-am găsit…
M-am sculat atunci şi am cutreierat cetatea,
uliţele şi pieţele,
şi am căutat pe iubitul inimii mele…
L-am căutat, dar nu l-am găsit!
M-au întâlnit păzitorii care dădeau ocol cetăţii
şi i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?”
Abia trecusem de ei,
şi am găsit pe iubitul inimii mele.
L-am apucat şi nu l-am mai lăsat
până nu l-am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m-a zămislit.
Vă jur, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp,
nu stârniţi, nu treziţi dragostea
până nu vine ea.
(Cântarea cântărilor)
Stii sa folosesti strategia amoroasa doar cand nu esti indragostit.
Devenisem aproapte tot atât de abil în începerea jocului, cât și în terminarea lui.
(Magicianul)
Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimţi frumuseţe...
(La Medeleni)
Dintre toate odraslele pământului şi ale cerului, iubirea este cea mai preţioasă.
(Versuri în limba greacă originală, Garden City, New York, editura Anchor books, 1965)
© CCC
Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ți păr, sau fruntea grea de nor,
sau mâna ta, în care, la izvor,
mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape ?
Sau glasu-nvăluindu-mă ușor,
sau ochii tăi în cari o lume-ncape,
ce deodată mi-o deschizi subt pleoape –
sau drumul laolaltă, suitor ?
Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme
și părul n-a putut de ierni să scape,
în ochii tăi privind – o, nu te teme ! –
și azi mai regăsesc același dor,
pe care anii au știut să-l sape
în limpezimea primului fior.
(Ție)
Iubirea este precum tufa de trandafiri salbatici. Prietenia, precum un copac sfant.
Tandretea isi are izvorul in inima, sensibilitatea tine de simturi si imaginatie.
Sunt captivul celor o mie de ființe pe care le iubesc.
(Stanțe și poeme)
© CCC
Dragostea este singura floare care creşte şi înfloreşte fără ajutorul anotimpurilor.
Şi cu asta se deşteaptă în suflet un dor după adevărata locuinţă a sufletului. Platon a numit dorul acesta Eros - şi asta înseamnă Iubire. Sufletul simte deci un "dor de iubire" după propria lui origine. Şi din acel moment, el trăieşte experienţa trupului şi a tuturor celor supuse simţurilor ca fiind nedesăvârşită şi neesenţială. Pe aripile iubirii, sufletul ar vrea să zboare "acasă" în lumea ideilor. Ar vrea să fie eliberat din temniţa trupului.
(Lumea Sofiei)
Modul in care poti iubi ceva este sa realizezi ca poate fi pierdut.
Amorul e ca o morfina: trebuie sa-i crestem doza ca sa incercam senzatii tari.
Cu cât sufletul tău intră mai profund în hăţişurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atât actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfăptuit. Nu ţi-l mai poţi închipui. Deşi-l doreşti, nu ţi-l mai poţi închipui.
M-a privit mirată, iar eu mi-am dat seama deodată că iubisem toată viaţa mea această femeie!
(Maestrul și Margareta)
Ranile suferite de cea mai adanca iubire ajung pentru a face din ea o ura destul de frumoasa.
Cu anumite fiinţe foarte rare, nu ar trebui să vorbești. Ar trebui să le fii imediat în brațe, să le mângâi fața, pleoapele, obrajii, buzele, atingându-le cu un deget, mai întâi încet, apoi într-un sărut pasional. Să le săruți. Să le îmbrăţişezi. Cuvintele sunt inutile. Cuvintele ar veni să confirme ceea ce corpurile au ştiut din primele clipe.
(O perioadă nebună)
© CCC
Din iubirile nesincere rămân în suflet numai melancolicul avertisment al falsității și experiența evaporării lor.
(Iubirea la Stendhal)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.