Primăvara nu are atâtea flori,
Toamna, atâția struguri copți,
Vara, atâtea arșițe fierbinți,
Iarna, atâtea reci înghețuri,
Nici marea nu are atâția pești,
Nici Beauce, atâtea recolte,
Nici Bretania, atâtea nisipuri,
Nici Auvergne, atâtea fântâni,
Nici noaptea, atâtea limpezi făclii,
Nici pădurile, atâtea ramuri,
Pe cât port eu în inimă, pentru tine,
Iubita mea, tristețe și durere.
(Primăvara, volumul Iubirile)
Copyright © CCC
Flacăra acestei inimi, soarele acestor ochi,
Viața vieții mele, sufletul sufletului meu,
află că doar o rază de pe chipul tău
poate sparge marmura și arde diamantele.
(Adonis)
© CCC
Sa iubesti inseamna, in mod esential, sa vrei sa fii iubit.
Într-o bună zi, ai să-nţelegi, că omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum se şterg din tine senzaţiile... E de necrezut cum uită trupul.
Devenisem aproapte tot atât de abil în începerea jocului, cât și în terminarea lui.
(Magicianul)
Nici cupele de-argint nu-mi plac,
Nici auritele pocale,
Ci dintre toate cel mai drag
Îmi e căuşul palmei tale.
Vor trece ani. Şi-nnoitoare,
Cu-aceeaşi dragoste de fată,
Voi bea din palma ta, de care
N-am să mă satur niciodată.
Pe-acelaşi drum, ca la-nceput
Vom dogorî mereu la faţă.
Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut
Pe-obrazul însemnat de viaţă!
Dar dacă, în aceeaşi zi,
Mi-ai da să beau din mari pocale,
Eu, dintre toate, m-aş opri
Tot la căuşul palmei tale.
(Vor trece ani)
Imi lipseste curajul sa caut acel limbaj capabil sa exprime adecvat paradoxurile incalculabile ale iubirii.
Nu se poate opri o inimă să iubească.
Proverb canadian
© CCC
Cand ti-e scump un om, lesne pot sa-ti fie icoane, pentru adevarate ingenunchieri, toate obiectele neinsufletite ale intimitatii lui.
E aşa de plăcut să fii iubit pentru tine însuţi!
Dragostea fără gelozie e ca un polonez fără mustață.
Proverb polonez
© CCC
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
(Cântec fără răspuns)
Ne dorim să fim îndrăgostiți, suspinăm cât timp suntem și răsuflăm ușurați când nu mai suntem!
(Setea de dreptate)
© CCC
Nimeni nu iubeste pe cel ce nu poate iubi pe nimeni.
A venit doar pentru prietenie și i-a luat dragostea.
© CCC
Iubirea al cărei obiect este doar frumuseţea fizică nu este iubire adevărată.
© CCC
Greutatea lumii este iubirea. Sub povara singurătății, sub povara nemulțumirii.
(
Cântec)
© CCC
Ah! Dragă Iubire, furiile tale, zâmbetele tale, marea ta voință și datoria ta, venirea și fuga ta, ce putem înțelege din toate astea?
(Hadewijch din Anvers)
© CCC
Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.