De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
(Cântec fără răspuns)
Declaratiile de dragoste, facute pentru totdeauna, nu sunt niciodata ridicole atunci cand sunt insotite de smaralde.
© CCC
Sunt captivul celor o mie de ființe pe care le iubesc.
(Stanțe și poeme)
© CCC
Într-o aritmetică bună, unu plus unu este egal cu totul, iar doi minus unu este egal cu nimic.
© CCC
Iubirea e armonie creatoare, dar si lupta si neincetata neliniste.
Nu există tăcere mai mare decât în iubirea care nu-şi poate striga neliniştea.
Daca iubim cu adevarat, nu trebuie sa dam prea mare importanta faptelor acelora pe care ii iubim. Avem nevoie de ei, singurii care ne pot ajuta sa traim intr-o “atmosfera” de care nu ne putem lipsi.
Frumusețe, faimă, virtute, găsesc totul în ea.
De cinci ani întregi o văd în fiecare zi,
Și mereu cred că o văd pentru prima dată.
(Berenice, replica împăratului roman Titus despre regina Iudeii, Berenice)
"Titus, care o iubea cu pasiune pe Berenice și despre care se credea că i-a promis că se va căsători cu ea, a trimis-o din Roma, în ciuda lui și în ciuda ei, în primele zile ale imperiului său”. (Jean B. Racine)
© CCC
Beauté, gloire, vertu, je trouve tout en elle.
Depuis cinq ans entiers chaque jour je la vois,
Et crois toujours la voir pour la première fois.
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Parcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi.
E liniştea de aur. E seara de cristale.
Candori rătăcitoare trec legănând copacii.
Şi dincolo de toate prin vis pârâul clar
printre mărgăritare spre infinit aleargă…
Singurătate! Totul e limpede şi stins…
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Iubirea e departe… Nepăsătoare, calmă,
inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă.
Culori, parfumuri, brize şi cântece o fură…
Parcă-ar pluti pe lacul unor simţiri imune…
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Parcă-ai putea cu mâna s-atingi eternitatea…
(Oră imensă)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.