Citate de Ioan Alexandru

Fata pe care ai iubit-o la optsprezece ani si n-ai mai vazut-o de atunci, o iubesti toata viata.

Lasa-ma sa m-aprind de intunericul tau, In lumina feroce Invata-ma sa ard intunecat, Modeleaza dupa forma aripilor Flacara mea Si purific-o de orice culoare. (Flacara)

Demoni și minuni, Vânturi și maree, În depărtare, marea deja s-a retras, Și tu, Ca o algă ușor mângâiată de vânt, În nisipurile așternutului, te unduiești visând, Demoni și minuni, Vânturi și maree, În depărtare, marea deja s-a retras, Dar în ochii tăi întredeschiși, Două valuri mici au rămas, Demoni și minuni, Vânturi și maree, Două valuri mici pentru a mă îneca. (Nisipuri mișcătoare) © CCC   Démons et Merveilles Démons et merveilles, vents et marées, au loin déjà la mer s'est retirée, et toi comme une algue, doucement caressée par le vent, dans les sables du lit, tu remues en rêvant. Démons et merveilles, vents et marées, au loin déjà la mer s'est retirée, mais dans tes yeux entr'ouverts, deux petites vagues sont restées. Démons et merveilles, vents et marées, deux petites vagues pour me noyer.

Într-o bună zi, ai să-nţelegi, că omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum se şterg din tine senzaţiile... E de necrezut cum uită trupul.

Nu ca o ploaie cade-n noi iubirea, Ci ca o boală de sfârşit de veac, Care-şi găseşte-n sine izbăvirea Şi nicidecum la voia vreunui leac. Mi-e greu să-ţi spun acestea între două Neaşteptate crize de tăceri, Dar, ce păstrezi în palme, nu e rouă, Ci agonia zborului de ieri; Aşa încât, nu înceta să tremuri Şi lasă-mă, acum, spre asfinţit, Să te mai ţin în braţe, ca pe vremuri, De frica unui ţipăt ascuţit Care va fi şi ultimul, pesemne, După atât de multe amânări Şi-n intervalul arderii solemne, Topi-ne-vom ca două lumânări. (Căderea iubirii)

Adeseori, oamenii tin sa iubeasca si nu stiu cum sa-si realizeze dorinta aceasta. Isi cauta jugul fara sa poata da de el si - daca indraznesc sa spun asa - sunt nevoiti sa ramana liberi. (Caracterele - Despre inima)  

Dragostea e ca un zâmbet: niciodată nu are valoare dacă nu o dăruieşti.

Există un anumit fel de iubire a cărei intensitate împiedică gelozia.

Sunt oameni care nu pot iubi pe unii fara sa urasca pe altii.

De nu mă poți iubi, frumoaso, - Căci altul ți-e stăpân pe veci - De ce, când te-ntâlnesc în cale O clipă - ochii nu ți-i pleci?   De nu mă poți iubi, frumoaso, Întoarce-ți ochii de la mine; Tu știi ispita ce se-ascunde În fundul apelor senine;   În prefăcuta-mi nepăsare, În genele mereu plecate, Tu nu-nțelegi mărturisirea Iubirii mele zbuciumate?   De nu mă poți iubi, femeie, Întoarce-ți ochii - căci ma tem Să nu le-ntunece lumina Întaiul dragostei blestem!…

Dragostea pe care o poți măsura este întotdeauna foarte săracă.

In iubire esti mereu egalul celui iubit, de aceea iubirea este o eminenta scoala a demnitatii.

Fericirea nu consta in a fi iubit. Fiecare fiinta umana are iubire pentru ea insasi, si totusi, sunt mii care traiesc o existenta damnata. Nu, faptul de a fi iubit nu-ti aduce fericirea. Dar a iubi, aceasta este fericirea!

Voi fi mereu prietenul tău, mereu te voi iubi cu cea mai profundă afecţiune. Acei doi ani de relaţie nu vor dispărea niciodată din memoria mea; vor fi pentru totdeauna cea mai frumosă perioadă din viaţa mea. Dar dragostea, vezi tu, acest extaz al simţurilor, această beţie involuntară, această uitare a tuturor intereselor şi a tuturor îndatoririlor, nu o mai am. © CCC

Nu există bărbat care să iubească o femeie și care să nu dorească să vină la ea pentru a-şi reînnoi curajul, pentru a-şi rezolva problemele. Şi asta va fi sursa principală a dorinţei lui pentru ea. Cu toţii suntem atât de temători, cu toţii suntem atât de singuri, cu toţii avem atât de mult nevoie din afară de asigurarea propriei noastre demnități de a exista. (Un bun soldat. Povestea unei pasiuni) © CCC

Nu poţi fi iubitor şi plin de compasiune fără să-ţi reprimi dorinţele şi interesele imediate. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC

Iubirea e plenitudine. Ea nu cerseste, ci doreste. © CCC

Sa nu se creada iubit nimeni din cei ce n-au iubit pe nimeni.

Vechile iubiri nu parasesc niciodata trupurile care le-au adapostit.