Trei ani! Statisticile, biochimia, propriul meu caz: toate arată că durata dragostei rămâne mereu aceeaşi. Tulburătoare coincidenţă. De ce trei ani şi nu doi sau patru sau şase sute? După mintea mea, asta confirmă existenţa celor trei etape pe care le-au evidenţiat atât de des Stendhal, Barthes şi Barbara Cartland: Pasiune - Tandreţe - Plictiseală, ciclu cu trei faze ce durează, fiecare, un an - triunghi la fel de sacru ca şi Sfânta Treime. În primul an, cumperi mobila, în al doilea an, muţi mobila, în al treilea an, împarţi mobila.
(Dragostea durează trei ani)
Bogatia, gloria si puterea sunt fum! Neant! Bogatul gaseste pe unul si mai bogat decat sine, gloria oricui poate fi intunecata de o glorie mai mare a altuia, cel puternic e invins de altul si mai puternic… doar dragostea ne face egali cu zeii.
Un simptom al dragostei este nevoia acuta de a produce celuilalt bucurie si placere.
Există un anumit fel de iubire a cărei intensitate împiedică gelozia.
Intregul univers se supune Iubirii; iubiti, iubiti, orice altceva nu inseamna nimic.
© CCC
De judeci dragostea dupa majoritatea simptomelor ei, ea se aseamana mai degraba cu ura decat cu iubirea.
Inima are taine pe care nici o ratiune nu le patrunde.
Pentru aceia care au o mare putere de a iubi, dragostea nu constituie preocuparea de capetenie.
Şi iar mi-e sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot…
Aşa! dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă…
Şi cale gândului se-nchide
Doar lacrimile văd şi cer…
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură…
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer…
(Şi iar mi-i sufletul la tine…)
O, mai cu seamă seara te iubesc,
femeie, ce-ai rămas, în ani, departe.
Citesc şi mă citeşti, şi te citesc,
şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte.
(De dragoste)
Mi-a răsărit în suflet dorul
Ca o plăpândă floare-albastră,
Şi-ntr-un amurg de seară dulce
A înflorit iubirea noastră, –
Dar tu te-ai îngrijit, iubito,
Mai mult de floare, ca de glastră…
În taina nopţilor tăcute,
Când clipele se pierd mai greu,
Eu am hrănit cu lacrimi floarea
Ce-ntinerind creştea mereu,
Dar azi chemând uitarea sfântă
Smulg floarea sufletului meu.
(Mi-a răsărit în suflet dorul…)
Iubirea este ochiul bun, este ochiul îngăduitor.
Iubirea este capacitatea de a te abține.
Iubirea este îngăduința.
Iubirea este să faci binele.
Iubirea este îngăduința, privirea bună, dorința de a face binele și bucuria de a fi viu.
A fi bun este totul. A fi viu este paradisul.
(Anii urii)
In zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea sa, mai iute decat marea si valurile, ne urmareste pana la capatul lumii si oriunde am merge, ducem cu noi ceea ce ne ajuta sa traim.
Măsura potrivită în dragoste este să iubeşti fără măsură.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.