Învață-mă cu ce să-ncep întâi
și-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi,
și cum, de-atâtea lumi luminători,
pe gura ta surâsu-i ca un soare;
ei poate niciodată n-or să știe
din fiecare clipă trecătoare
cum ne-am durat noi câte-o veșnicie
iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas
îți cânt atâtea cântece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niște cuvinte simple-ar fi rămas.
Învață-mă cu ce să-ncep și cum
să-i spun acestei lumi cât mi-i de dragă
că te-a născut, cu truda ei întreagă,
pe tine, bucuria mea de-acum.
Ea, poate, niciodată n-o să știe
c-a înflorit în flori și-a curs în ape,
că din pământ și sura veșnicie
să mi te-aducă, -așa cum esti, aproape;
și, fiindcă-o să murim și noi odată
gândește-te: n-ar fi păcat să moară,
cuprinsă-n noi, atâta primăvară,
și dragostea cu inima deodată?...
De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
și eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca disprețuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.
(Gândeste-te, n-ar fi păcat...)
E cu neputinţă să spui unde încetează mila şi unde începe dragostea, până nu le-ai încercat pe amândouă.
(Agentul secret)
Dragostea este singura floare care creşte şi înfloreşte fără ajutorul anotimpurilor.
Inima mea, atat de delicat tinuta
In mainile tale,
Deschide-o, nu e nimic in ea decat un pic de cenusa.
© CCC
Iubirea este sensul ultim a tot ceea ne inconjoara. Ea nu este un simplu sentiment, este adevarul, este bucuria din care izvoraste intreaga creaţie.
© CCC
Lasa-ma sa m-aprind de intunericul tau,
In lumina feroce
Invata-ma sa ard intunecat,
Modeleaza dupa forma aripilor
Flacara mea
Si purific-o de orice culoare.
(Flacara)
Nu iubim intr-adevar decat o data – prima oara; iubirile care urmeaza sunt mai putin involuntare.
(Caracterele - Despre inima)
Sublima nebunie. Iubirea e singura nebunie care justifica viata.
Dragostea adevărată nu constă în începuturi, care sunt toate la fel, ci în elaborarea lentă a unei legături speciale.
(O singură dată)
© CCC
Dragostea nu ajunge în viață... dragostea este numai adaosul. Altceva trebuie să fie temelia.
Când hoinărind, alăturea,
noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeaşi stea -
mai e nevoie de destin?
(Strofe de-a lungul anilor)