Aş vrea un cer albastru, şi pace, şi lumină,
Ca-n basme să-mi răsară în faţă o grădină,
Cu largi cărări umbrite, şi flori de liliac,
Şi sălcii plângătoare pe-o margine de lac…
Iar tu să-mi fii acolo, izvor de fericire!
Cu ochii mari şi limpezi, cu mijlocul subţire,
Crăiasa mea iubită – regina florilor –
Să-ţi dau o veşnicie de nesfârşit amor!
Să nu te văd iar tristă, – ci dornică de viaţă,
Cu zâmbetul pe buze şi rumenă la faţă,
Să uiţi c-ai mers odată pe-al vieţii aspru drum,
– Să nu te mai ajungă durerile de-acum…
(Iubitei întristate)
Iubirea, pe-un suflet mare, il face si mai mare.
Dragostea e oarbă, aşa că e nevoie de atingere.
Proverb brazilian
© CCC
Cu toţii suntem atât de temători, cu toţii suntem atât de singuri, cu toţii avem atât de mult nevoie din afară de asigurarea propriei noastre demnități de a exista. Așadar, pentru o vreme, dacă o astfel de pasiune se va împlini, bărbatul va obține ceea ce dorește. El va primi sprijinul moral, încurajarea, eliberarea de sentimentul de singurătate, asigurarea propriei sale valori. Dar aceste lucruri trec; inevitabil trec precum trec umbrele peste ceasurile solare. E trist, dar aşa e. Paginile cărţii vor deveni familiare; frumosul colţ de drum va fi fost străbătut de prea multe ori. Ei bine, aceasta este cea mai tristă poveste.
(Un bun soldat. Povestea unei pasiuni)
© CCC
Curcubeu
Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmându-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii-
Cristalurile cântecelor grele-
Şi stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cântec sfânt:
Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.
A iubi ţine puţin, a uita ţine mult.
Tăcerea este cel mai adânc strigăt al inimii.
Intr-o dragoste adevarata trebuie sa fii putin sclav pentru a fi liber, adica sa nu mai vezi nimic in jur.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.