Aş vrea un cer albastru, şi pace, şi lumină,

Ca-n basme să-mi răsară în faţă o grădină,

Cu largi cărări umbrite, şi flori de liliac,

Şi sălcii plângătoare pe-o margine de lac…

 

Iar tu să-mi fii acolo, izvor de fericire!

Cu ochii mari şi limpezi, cu mijlocul subţire,

Crăiasa mea iubită – regina florilor –

Să-ţi dau o veşnicie de nesfârşit amor!

 

Să nu te văd iar tristă, – ci dornică de viaţă,

Cu zâmbetul pe buze şi rumenă la faţă,

Să uiţi c-ai mers odată pe-al vieţii aspru drum,

– Să nu te mai ajungă durerile de-acum….

 

(Iubitei întristate)

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.