Citate de Gheorghe Iancovici

Dragostea este ca roua ce udă atât urzicile, cât și crinii. Proverb scandinav © CCC

Tocmai fragilitatea iubirii noastre o face atât de preţioasa! Dacă cineva ar putea să ne dea certitudinea că dragostea noastră este veşnică... poate am inceta sa ne iubim… © CCC C'est la fragilité même de notre amour qui le fait si précieux ! Si quelqu'un pouvait nous donner la certitude que notre amour est éternel... peut-être cesserions-nous de nous aimer...

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit, N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc. Când bate vântul peste deltă, trestiile Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foșnesc.   N-am să vă spun pe cine aștept, dar aștept. Inima n-are aripi, dar deseori zboară. Toate cântecele lumii, toate, s-o știti, Încap într-un flaut, într-o vioară.   Ce să fac, dudule? Încotro s-o apuc? Mă strigă din patru părți zările. Munții cu păduri cu tot mor sufocați Și-n curând o să moară sufocate și mările.   N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit, N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc, Crângurile sunt pline de flori și de iarbă Și de arbori plăpânzi care cresc. (N-am să vă spun)

E-atâta frig în mine, încât îmi zic, ca o livadă toamna: «Oare n-am visat c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic din toate-acestea nu s-a întâmplat?»   Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu de ramuri frânte, frunze putrede şi spini, sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu, ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.   Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare, şi-a scuturat petalele pe jos, şi dorul, fructul ei cel veninos, se coace-acuma liniştit la soare.   (Toamna)

Curcubeu Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat şi sună Oglinzile ritmându-şi-le-n dans, Şi brazii mei vuiesc fără furtună Într-un ameţitor, sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii- Cristalurile cântecelor grele- Şi stropi scăpărători de melodii Ca roua nasc în ierburile mele. Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.

Pentru a putea fi iubit din toata inima trebuie sa suferi. Mila este ultimul mir al iubirii, poate chiar iubirea insasi.

Te voi iubi în fiecare minut cîte o zi, pînă cînd toţi anii se vor umple de preistorii.

Trebuie să vă despărțiți deseori pentru a vă iubi mereu. Proverb francez © CCC

A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile.

Cand femeile ne iubesc, ne iarta orice, pana si crimele; cand nu ne iubesc, nu ne iarta nimic, nici macar virtutile.

Aş vrea un cer albastru, şi pace, şi lumină, Ca-n basme să-mi răsară în faţă o grădină, Cu largi cărări umbrite, şi flori de liliac, Şi sălcii plângătoare pe-o margine de lac…   Iar tu să-mi fii acolo, izvor de fericire! Cu ochii mari şi limpezi, cu mijlocul subţire, Crăiasa mea iubită – regina florilor – Să-ţi dau o veşnicie de nesfârşit amor!   Să nu te văd iar tristă, – ci dornică de viaţă, Cu zâmbetul pe buze şi rumenă la faţă, Să uiţi c-ai mers odată pe-al vieţii aspru drum, – Să nu te mai ajungă durerile de-acum… (Iubitei întristate)

Dragostea fără gelozie e ca un polonez fără mustață. Proverb polonez © CCC

Dragostea este farmecul cantecului pasarilor si cel mai dulce parfum al trandafirului. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Vrem sa fim iubiti pentru noi insine.

Iubirea isi gaseste in ea insasi tot scopul si toata multumirea.

Dimineți de argint, amiezi de aur, seri de purpură, nopți metafizice.

Mi-a răsărit în suflet dorul Ca o plăpândă floare-albastră, Şi-ntr-un amurg de seară dulce A înflorit iubirea noastră, – Dar tu te-ai îngrijit, iubito, Mai mult de floare, ca de glastră…   În taina nopţilor tăcute, Când clipele se pierd mai greu, Eu am hrănit cu lacrimi floarea Ce-ntinerind creştea mereu, Dar azi chemând uitarea sfântă Smulg floarea sufletului meu. (Mi-a răsărit în suflet dorul…)

Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc. Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune și revelează. Pentru iubire noi trăim și murim. Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire. Această forță explica totul și oferă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singura energie din univers pe care ființa umană nu a învățat să o controleze după voința sa. (fragment extras din scrisoarea lui Albert Einstein către fiica sa, Lieserl Einstein)

A iubi o alta fiinta umana: poate cea mai dificila dintre sarcinile noastre, testul suprem, infaptuirea fata de care orice alta infaptuire este doar o pregatire.

Iarta-ma ca iubirile se fac nou-nascuti, Si nou-nascutii singuratati, si singuratatile iubiri…