Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ți păr, sau fruntea grea de nor,
sau mâna ta, în care, la izvor,
mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape ?
Sau glasu-nvăluindu-mă ușor,
sau ochii tăi în cari o lume-ncape,
ce deodată mi-o deschizi subt pleoape –
sau drumul laolaltă, suitor ?
Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme
și părul n-a putut de ierni să scape,
în ochii tăi privind – o, nu te teme ! –
și azi mai regăsesc același dor,
pe care anii au știut să-l sape
în limpezimea primului fior.
(Ție)
Dragostea fără respect nu merge departe şi nu se înalţă sus: este ca un înger cu o singură aripă.
Amorul e ca o morfina: trebuie sa-i crestem doza ca sa incercam senzatii tari.
Nu iubim o femeie pentru ca are un corp perfect, ci pentru forma unica a ochilor sau a gurii, in care vedem personalitatea ei profund si subtil erotizata.
Poti admira ce n-ai inteles cu totul, dar nu poti iubi decat ce ai inteles bine.
Îndoiala este începutul înțelepciunii.
Nu o cunosc decat in masura in care o iubesc, decat in sensul in care o iubesc.
Iubirea este măsurată cu precizie de liniştea absenţei.
Mandria nu e un motiv de lauda cand e vorba de dragoste: ea se naste aproape ori de cate ori amorul propriu e mai tare decat dragostea.
In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos.
Cea mai frumoasă mare:
nu a fost traversată încă.
Cel mai frumos copil:
nu a crescut încă.
Cele mai frumoase zile ale noastre:
nu le-am trăit încă.
Și cele mai frumoase cuvinte pe care aș vrea să ți le spun
nu le-am spus încă...
(Poezie din 24 septembrie 1945)
© CCC
Prudenta si dragostea nu sunt facute una pentru alta: pe masura ce dragostea creste, prudenta scade.
© CCC
Nu incerca sa luminezi ziua cu lampa, ca nu va observa nimeni.
Sa iubesti pentru a fi iubit, e omenesc: dar sa iubesti pentru a iubi, e aproape ingeresc.
Daca as fi avut o floare pentru fiecare moment in care m-am gandit la tine, as putea sa ma plimb prin propria mea gradina pentru totdeauna.
De pe ochi ţi se ridică
Languroasa lungă geană…
Îl întreb: ce vrea să-mi zică
E o tainică dojană?
Te desfaci de-a mele braţe,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Şi îmi râzi cu-ntreaga faţă,
Dulce înger drăgălaş!
Şi puind mâna la gură
Sfătuieşti şi ameninţi
Şi-mi faci lungă-nvăţătură
Cum că nu suntem cuminţi.
Iar braţul meu cuprinde
Acel alb şi blând grumaz
„Mâni voi fi cum vei pretinde
Dar cum sunt mă lasă azi.“
Astfel lupt cu-a ta mustrare
De atâtea săptămâni
Şi mereu a mea-ndreptare
O amân de azi pe mâni.
(1881)
(De pe ochi ți se ridică...)
Gresesc aceia care spun ca dragostea este oarba; adevarat e ca dragostea-i indiferenta la defecte sau slabiciuni — fiecare le vede foarte bine cand isi inchipuie ca a gasit intr-o fiinta acel ceva ce-o intereseaza mai mult decat orice si care, de cele mai multe ori, nici nu se poate defini.
Cauta iubirea cu inima, nu cu capul.
Iubirea cere iubire; este imposibil să preferi, fără să vrei să fii preferat.
(Conferinţa de la Notre-Dame din Paris, 1848)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.