Citate de Carl G. Jung

O dragoste apusa e ca un vulcan: niciodata nu poti zice c-a trecut pericolul de a izbucni din nou.

Cu cat un om este mai mare, cu atat si dragostea lui este mai mare.

Nu vezi in prietenie decat defectele care pot dauna prietenilor tai. Nu vezi in dragoste alte defecte in fiinta iubita decat pe acelea de pe urma carora ai chiar tu de suferit. (Caracterele - Despre inima)

Lumina ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad, oare nu e un strop din lumina creata in ziua dintai, din lumina aceea-nsetata adanc de viata?   Nimicul zacea-n agonie, cand singur plutea-n intuneric si dat-a un semn Nepatrunsul: "Sa fie lumina!"   O mare si-un vifor nebun de lumina facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,   o sete de lume si soare. Dar unde-a pierit orbitoarea lumina de-atunci - cine stie?   Lumina, ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creata in ziua dintai. (Lumina)

Ce mare putere îi dă omului prezența în el a lui Dumnezeu.

Înţelege faptul că dragostea şi reuşitele măreţe implică uneori şi riscuri măreţe.

Iubirea isi gaseste in ea insasi tot scopul si toata multumirea.

Acolo unde există o mare iubire, există întotdeauna speranță. © CCC

Când iubești cu adevărat, iubești până și slăbiciunile obiectului iubit. (Prada neantului) © CC

Frumusețe, faimă, virtute, găsesc totul în ea. De cinci ani întregi o văd în fiecare zi, Și mereu cred că o văd pentru prima dată. (Berenice, replica împăratului roman Titus despre regina Iudeii, Berenice) "Titus, care o iubea cu pasiune pe Berenice și despre care se credea că i-a promis că se va căsători cu ea, a trimis-o din Roma, în ciuda lui și în ciuda ei, în primele zile ale imperiului său”. (Jean B. Racine) © CCC   Beauté, gloire, vertu, je trouve tout en elle. Depuis cinq ans entiers chaque jour je la vois, Et crois toujours la voir pour la première fois.

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire. Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate Atinge al meu suflet când străbate Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.   Şi te iubesc cu zilnică iubire, În paşnic fel, în zori, pe scăpătate - Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate, Curat, aşa cum fugi de linguşire.   Şi te iubesc cu patimă avută În vechi dureri şi cu credinţa care Părea, cu sfinţi copilareşti, pierdută.   Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare, Cu viaţa mea! - şi Domnul de-mi ajută Te voi iubi în moarte şi mai tare.   (Sonetul 43, Sonnet XLIII, Cum te iubesc?) traducere Maria Banuş

Iubirea al cărei obiect este doar frumuseţea fizică nu este iubire adevărată. © CCC

La jumătatea nopţii Vom desena cu fluturi Oglinzi tremurătoare De spaţiu efemer Şi adunînd lumina Sub sfoara unei ciuturi Ne vom topi de sete Alunecînd spre cer   În carnea ta luceferi Vor înflori femeie Rememorînd căldura Unui sărut răpus Şi prin adînca rouă A mărilor lactee Rănindu-mă cu flăcări Te voi veghea supus. (Înalta fidelitate)

Vesnica metoda pentru a-i conduce pe oamenii slabi: ii convingi ca au vrut ceva la care nici nu se gandisera si nu vor intirzia sa vrea intr-o clipa acest lucru.

Spiritul isi are ordinea lui, care consta in principii si demonstratii. Inima o are pe a ei. Nu cauti a dovedi ca trebuie sa fii iubit, expunand in ordine cauzele iubirii: acest lucru ar fi ridicol.

Unica întrebare care ni se pune în eternitate este dacă am iubit îndeajuns când am fost pe Pământ. Dacă am avut răbdare îndeajuns cu cei care ne ponegresc şi ne urăsc. Iubirea are puterea de a mistui răul din istorie.

Dragostea este scopul final al istoriei lumii, este Amin-ul universului.

Sunt nebună după tine, iubirea mea, cine vine să caute, în trecutul meu, acele jucării sparte ale cuvintelor mele? Îți dau totul dacă vrei, Oricum sunt doar un copil plin de poezie și acoperit cu lacrimi sărate, vreau doar să adorm pe malul cerului înstelat și să devin o adiere ușoară de cântece de dragoste pentru tine. (Sunt nebună după tine, iubirea mea) © CCC

Intre oamenii care se afla necontenit impreuna, ura si si iubirea se intetesc mereu; se gasesc in orice clipa motive de a se uri, de a se iubi tot mai mult.

Caracterul iubirii adevarate are multe asemanari cu copilaria: necugetarea,  imprudenta, risipa, rasul si plansul sunt aidoma.