Citate de André Breton

La jumătatea nopţii Vom desena cu fluturi Oglinzi tremurătoare De spaţiu efemer Şi adunînd lumina Sub sfoara unei ciuturi Ne vom topi de sete Alunecînd spre cer   În carnea ta luceferi Vor înflori femeie Rememorînd căldura Unui sărut răpus Şi prin adînca rouă A mărilor lactee Rănindu-mă cu flăcări Te voi veghea supus. (Înalta fidelitate)

Ce a fost el, pentru mine, în ultima etapă a vieţii noastre? Preşedintele (Uniunii Scriitorilor). Un preşedinte bun pentru obşte şi care pentru mine n-a existat în nici un fel şi eu n-am existat pentru el. […] Cine a fost acest om extraordinar, bestial, uman, laş pînă la ultima degradare, puternic, gîlgîitor, de o vitalitate ce părea veşnică, acest bărbat pe care l-am iubit cu patimă şi cu dorinţa de a muri la despărţire, şi cu dorinţa chinuitoare de a avea un copil de la el, un bărbat pe care l-am purtat în sînge toată tinereţea mea, cînd am fost şi cînd n-am fost cu el, pe care l-am urît, pe care l-am dispreţuit, admirat… (Însemnările mele, 1974) Anul 1932 este anul în care, în Însemnări, apare pasiunea poetei pentru cunoscutul gazetar şi scriitor de stînga Zaharia Stancu. Tînăra de 18 ani, care colabora la revista Azi, editată de Zaharia Stancu, este prinsă în jocurile dragostei cu un bărbat mult mai experimentat, cu 12 ani mai în vîrstă, pentru care, probabil, episodul era încă o aventură. Deşi autoarea nu este naivă şi notează, pe 20 septembrie 1932: „Ce-o să se întîmple între mine şi S.? […] Prietenia noastră, ca să-i spunem aşa, nu poate duce la nimic. Nu numai atît. Presimt că ruptura o să vină curînd şi violent“, raporturile cu Stancu vor evolua furtunos, pe durata mai multor ani, într-un amestec de zbucium dramatic şi dorinţă de răzbunare.

Dragostea fuzională, care este adesea singura pe care o cunosc cuplurile, este mai plină de satisfacții, mai reconfortantă. Ea spune: Tu exişti în relaţie cu mine şi eu exist în relaţie cu tine şi este minunat! Prietenia eliberatoare dă replica din partea ei: Tu exişti independent de mine şi eu exist în afara ta, asta e minunat! Nu mă tem că te pierd, nu te temi că voi evada, pentru că ne vedem, ne iubim în deplină libertate. (A iubi din prietenie) © CCC

Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Parcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi. E liniştea de aur. E seara de cristale. Candori rătăcitoare trec legănând copacii. Şi dincolo de toate prin vis pârâul clar printre mărgăritare spre infinit aleargă… Singurătate! Totul e limpede şi stins… Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Iubirea e departe… Nepăsătoare, calmă, inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă. Culori, parfumuri, brize şi cântece o fură… Parcă-ar pluti pe lacul unor simţiri imune… Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Parcă-ai putea cu mâna s-atingi eternitatea… (Oră imensă)

Acolo unde există o mare iubire, există întotdeauna speranță. © CCC

Iubirea este un cristal ce se sparge in tacere. © CCC

Nu ai cum sa fii primul ei iubit, nici ultimul, sau singurul. Ea a iubit inainte sa te intalneasca si poate iubi din nou. Dar daca ea te iubeste acum, ce altceva mai conteaza? Ea nu e perfecta, nici tu, si amandoi nu puteti fi perfecti cat timp veti fi impreuna, dar daca ea te poate face sa razi, gandește-te de doua ori, și recunoaste ca este in natura umana sa faca greseli, asa ca tine-o langa tine si ofera-i tot ce poti mai bun. Ea nu se poate gandi la tine in fiecare secunda a zilei, dar iti va oferi o parte din fiinta ei, asa ca nu ii frange inima. Deci, nu o rani, nu incerca sa o schimbi, nu ii analiza fiecare gest si nu aștepta de la ea mai mult decat iti poate oferi. Zambeste-i cand te face fericit, spune-i cand te supara și marturiseste-i ca ti-e dor de ea cand nu e langa tine. © CCC  Published on: Jun 9, 2013

Pentru mine, in intreaga lume, nu exista inima ca a ta. Pentru tine, in intreaga lume, nu exista iubire ca a mea. ©CCC

Singurii ochi frumosi sunt aceia care te privesc cu tandrete. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Sufletul pereche este ceea ce aspiram noi si am vrea sa intelegem despre noi, este ceea ce consideram a fi perfectiune, puritate si nemarginire la propria noastra fiinta.

A iubi ţine puţin, a uita ţine mult.

Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te vad, oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi, din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?   Nimicul zăcea-n agonie când singur plutea-ntuneric şi dat-a un semn Nepătrunsul: "Să fie lumină!"   O mare şi-un vifor nebun de lumină facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi, o sete de lume şi soare.   Dar unde-a pierit orbitoarea lumină de-atunci - cine ştie?   Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creată în ziua dintâi. (Lumina)

Astfel natura – această natură sălbatică, păgână a pădurii, nicicând subjugată încă de legile omeneşti şi nici luminată de un adevăr mai înalt – lua parte la fericirea celor două suflete! Iubirea, fie ea nouă, fie trezită dintr­-un somn de moarte, răspândeşte totdeauna lumină, căci ea umple inima de atâta strălucire, încât aceasta se revarsă asupra lumii înconjurătoare. (Litera stacojie)

Aşadar că un om care iubeşte în chip nobil, cunoaşte iubirea printr-o milă fără de limite, o încredere inexprimabilă şi o compătimire nesfârşită; şi unul care iubeşte în chip lipsit de nobleţe, prin gelozie nebunească, ură nestăvilită şi pofte de nepotolit; dar iubirea fără valuri nu o cunoaşte nimeni. (Rosa alchemica)

Pentru aceia care au o mare putere de a iubi, dragostea nu constituie preocuparea de capetenie.

Cine ţi-a spus că nu există pe lume dragoste adevărată, devotată, dragoste veşnică? Să i se taie mincinosului limba lui ticăloasă! (Maestrul și Margareta)

Dacă dragostea îi face inteligenți pe proști, uneori îi face foarte proști pe cei inteligenți. © CCC

Ştiu fără cine nu pot trăi.

Privirea ta e trandafir în floare… Și fruntea, crin, și zâmbetele, miere… Și trupul, val, și mersul, adiere… Și glasul, cântec de privighetoare!   Tu ești a vieții mele sărbătoare Și-a bietului meu suflet reînviere- Căci mă renaști cu alba mângâiere Din grațiile tale-ncântătoare.   Dar de-aș atinge scumpa ta ființă Cu cea mai mică umbră de dorință, Aș profana iubirea mea curată,   Căci mi-aș mușca pe-a tale buze, visul Și-n sărutarea mea necumpătată Ca-ntâiul om, mi-aș pierde paradisul… (Mi-aș pierde paradisul)