Aş vrea un cer albastru, şi pace, şi lumină,
Ca-n basme să-mi răsară în faţă o grădină,
Cu largi cărări umbrite, şi flori de liliac,
Şi sălcii plângătoare pe-o margine de lac…
Iar tu să-mi fii acolo, izvor de fericire!
Cu ochii mari şi limpezi, cu mijlocul subţire,
Crăiasa mea iubită – regina florilor –
Să-ţi dau o veşnicie de nesfârşit amor!
Să nu te văd iar tristă, – ci dornică de viaţă,
Cu zâmbetul pe buze şi rumenă la faţă,
Să uiţi c-ai mers odată pe-al vieţii aspru drum,
– Să nu te mai ajungă durerile de-acum…
(Iubitei întristate)
Doar femeile care m-au iubit pot ști cât de crud sunt.
(Scrisoare către Jacques Rivière)
© CCC
Ah! Dragă Iubire, furiile tale, zâmbetele tale, marea ta voință și datoria ta, venirea și fuga ta, ce putem înțelege din toate astea?
(Hadewijch din Anvers)
© CCC
Iubim intotdeauna pe cei care ne admira; dar nu iubim intotdeauna pe cei pe care ii admiram.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.