André Breton, 19 feb. 1896 – 28 sept. 1966, poet, scriitor, eseist francez si teoretician al suprarealismului. A trait 70 de ani.
Autor al lucrarilor Nadja, Iubire nebuna si a diferite Manifeste ale suprarealismului, rolul sau de lider al miscarii suprarealiste si opera sa critica si teoretica pentru scrieri si arte plastice, au facut din André Breton o figura majora a artei si literaturii franceze a secolului XX.
Nadja este o povestire autobiografica a lui André Breton. Cu tonul neutru al “procesului-verbal”, al documentului “imortalizat pe viu”, Breton relateaza “fara nici o fabulatie romanesca sau deghizare a realului”, evenimente cotidiene survenite timp de noua zile intre el si o tanara intalnita pe 4 octombrie 1926 la Paris, Léona Delcourt, care isi spunea “Nadja”.
Opere principale:
– Poezie si povestiri: Munte de pietate, 1919; Campurile magnetice, 1920 (in colaborare cu Philippe Soupault); Clar de pamant, 1923; Pasii pierduti, 1924; Peste solubil, 1924; Nadja, 1928; Comoara iezuitilor,1929 (in colaborare cu Louis Aragon); Incetiniti munca, 1930 (in colaborare cu René Char si Paul Éluard); Imaculata conceptie, 1930 (in colaborare cu Paul Éluard); Uniunea libera, 1931; Revolverul cu parul alb, 1932; Vasele comunicante, 1932; Aerul apei, 1934; Punctul zilei, 1934; La lavoarul negru, 1936; Castelul instelat, 1937; Iubire nebuna, 1937; Fata morgana, 1940; Marja completa, 1943; A 17-a Arcana, 1944-1947.
Eseuri: Manifest al suprarealismului, 1924 (in care a definit suprarealismul drept “automatism psihic pur”); Legitima aparare, 1926; Suprarealismul si pictura, 1928; Al doilea manifest al suprarealismului, 1930; Saracia poeziei, 1932; Ce este suprarealismul?, 1934; Pozitia politica a suprarealismului, 1935; Note privind poezia (in colaborare cu Paul Éluard); Traiectoria visului, 1938; Dictionar prescurtat al suprarealismului, 1938; Antologia umorului negru, 1940.