Citate de André Breton

Cea mai mica grija a mea e de a ma afla consecvent cu mine insumi.

O mână-ascunsă scrie și trece mai departe. Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte Nu vor îndupleca-o să șteargă vreun cuvânt. Nici lacrimile tale nu pot să șteargă-un rând. (Rubaiate)

Omul, acest visator definitiv, nemultumit mereu de soarta lui, face cu greu turul obiectelor pe care e obligat sa le foloseasca.

Spiritul, aflat in fata a tot soiul de dificultati, poate gasi o salvare ideala in absurd.

Tot talentul de a scrie consta, in definitiv, doar in alegerea cuvintelor. © CCC

Pentru cineva care nu mai are patrie, scrisul reprezinta locul existentei.

In mod absolut sigur, scriu lucruri din disperare fata de trupul meu si fata de viitorul care ma asteapta avand acest trup.

Spiritul isi aroga mereu drepturi pe care nu le are.

Lucrurile și faptele care nu sunt scrise sunt acoperite de întuneric și date uitării. © CCC

Cuminte sau nu, înţelegând sau nu, primisem totuşi boala literaturii, voiam să scriu romane. (Jurnal esențial)

Scriu altfel decât vorbesc, vorbesc altfel decât gândesc, gândesc altfel decât ar trebui să gândesc și tot așa până în adâncurile beznei. © CCC

Ceea ce se citește ușor se scrie al naibii de greu. © CCC

Mi-au trebuit cincisprezece ani sa descopar ca nu am talent la scris, dar nu puteam renunta pentru ca in acel moment eram deja faimos.

A scrie înseamnă, în primul rând, să nu fii văzut. © CCC

Cea mai mare slabiciune a gandirii contemporane consta in subestimarea extravaganta a cunoscutului in comparatie cu ceea ce ramane sa fie cunoscut.

Cât privește scrierile mele, nu le-am recitit niciodată. Nu le știu. Când scriu ceva, o fac pentru că trebuie. De îndată ce vede lumina tiparului, încerc să uit cât mai repede ce am scris. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)

Scrisul este dureros pentru că te confrunți constant cu tine însuți. (Interviu în Le Figaro littéraire, 5 martie 2015) © CCC

Am vrut să scriu dintotdeauna, am încercat de timpuriu, însă cuvintele le-am găsit abia mai târziu.

Miraculosul e intotdeauna frumos; de fapt, doar miraculosul e frumos.

A scrie e ca și cum ai construi un labirint. Spunem că este vorba despre lume, dar, în realitate, noi suntem centrul – scriem mereu despre noi înșine. Anonim © CCC