Scriitorii scriu mereu despre infidelitate. E atât de dramatică. Cruzimea ei, misterul, complicațiile, constatarea că ai crezut că ești o singură persoană, dar ești și această altă persoană. Viața nevinovată și viața vinovată. Doamne, e plină de lucruri pentru un scriitor. Mă îndoiesc că se va demoda vreodată.
Eram gospodină, așa că am învățat să scriu în timpul liber și nu cred că am renunțat vreodată la asta, deși au fost momente când am fost foarte descurajată pentru că am început să văd că poveștile pe care le scriam nu erau foarte bune, că aveam multe de învățat și că era o muncă mult, mult mai grea decât mă așteptam.
© CCC
Cred că asta e ceva ce începe să-mi placă pe măsură ce îmbătrânesc: finalurile fericite.
© CCC
Timpul este ceva care mă interesează foarte mult – trecutul și prezentul și modul în care trecutul apare pe măsură ce oamenii se schimbă.
© CCC
Uneori îmi iau începutul unei povești dintr-o amintire, o anecdotă, dar asta se pierde și de obicei este de nerecunoscut în povestea finală.
© CCC
Treburile casnice nu m-au deranjat niciodată… ceea ce m-a deranjat, mai târziu, a fost faptul că era de așteptat ca aceasta să fie viața ta… când ești casnică, ești constant întreruptă. Nu ai spațiu în viața ta.
© CCC
Amintește-ți mereu că, atunci când un bărbat părăsește o încăpere, lasă totul în urmă (…). Când o femeie iese dintr-o încăpere, ia cu sine tot ce s-a întâmplat acolo.
(Prea multă fericire)
Memoria este modalitatea prin care ne tot spunem nouă înșine propriile povești – și le spunem altora o versiune oarecum diferită a poveștilor noastre.
© CCC
Complexitatea lucrurilor – lucrurile din interiorul lucrurilor – pare să fie fără sfârșit. Adică nimic nu este ușor, nimic nu este simplu.
© CCC