Citate de Alice Munro

Cred că asta e ceva ce începe să-mi placă pe măsură ce îmbătrânesc: finalurile fericite. © CCC

M-ai intrebat daca am memorie. Depinde: daca mi se datoreaza ceva, am o memorie minunata; daca, din pacate, eu datorez ceva, nu mai am deloc.

Uneori îmi iau începutul unei povești dintr-o amintire, o anecdotă, dar asta se pierde și de obicei este de nerecunoscut în povestea finală. © CCC

Treburile casnice nu m-au deranjat niciodată... ceea ce m-a deranjat, mai târziu, a fost faptul că era de așteptat ca aceasta să fie viața ta... când ești casnică, ești constant întreruptă. Nu ai spațiu în viața ta. © CCC

Memoria ta este un monstru; tu uiți – ea, nu. Pur și simplu înregistrează lucrurile. Păstrează lucrurile pentru tine sau ascunde lucrurile de tine - și le cheamă să-ți aduci aminte după propria voință. Crezi că ai memorie, dar memoria te are pe tine! © CCC

Scriitorii scriu mereu despre infidelitate. E atât de dramatică. Cruzimea ei, misterul, complicațiile, constatarea că ai crezut că ești o singură persoană, dar ești și această altă persoană. Viața nevinovată și viața vinovată. Doamne, e plină de lucruri pentru un scriitor. Mă îndoiesc că se va demoda vreodată.

Amintește-ți mereu că, atunci când un bărbat părăsește o încăpere, lasă totul în urmă (…). Când o femeie iese dintr-o încăpere, ia cu sine tot ce s-a întâmplat acolo. (Prea multă fericire)

Am o memorie excelenta, dar nu-mi amintesc lucrurile asa cum sunt ele.

Complexitatea lucrurilor - lucrurile din interiorul lucrurilor - pare să fie fără sfârșit. Adică nimic nu este ușor, nimic nu este simplu. © CCC

Daca am fi absolut siguri de virtutile memoriei, nu am ridica monumente.

Memoria este viitorul trecutului. (Caiete I) © CCC

Memoria este scribul sufletului.  

Omul e adaptabil ca microbii şi ca viruşii, iar memoria lui este ca lichidul care ia forma vasului în care-l torni.

Memoria e intotdeauna la ordinele inimii.

Toata lumea se plange ca nu are memorie, dar nimeni nu se vaita ca nu are logica.

Timpul este ceva care mă interesează foarte mult - trecutul și prezentul și modul în care trecutul apare pe măsură ce oamenii se schimbă. © CCC

Cand eram tanar, puteam tine minte totul. Ce s-a intamplat sau ce nu s-a intamplat.

Memoria este modalitatea prin care ne tot spunem nouă înșine propriile povești - și le spunem altora o versiune oarecum diferită a poveștilor noastre. © CCC

Eram gospodină, așa că am învățat să scriu în timpul liber și nu cred că am renunțat vreodată la asta, deși au fost momente când am fost foarte descurajată pentru că am început să văd că poveștile pe care le scriam nu erau foarte bune, că aveam multe de învățat și că era o muncă mult, mult mai grea decât mă așteptam. © CCC

Numai cei care nu au memorie insista asupra originalitatii lor. © CCC