Citate de Alice Munro

A scintilla una augetur ignis. Dintr-o singură scânteie se înteţeşte focul. sau Dintr-o scânteie, un foc mare.

Uneori îmi iau începutul unei povești dintr-o amintire, o anecdotă, dar asta se pierde și de obicei este de nerecunoscut în povestea finală. © CCC

Memoria este modalitatea prin care ne tot spunem nouă înșine propriile povești - și le spunem altora o versiune oarecum diferită a poveștilor noastre. © CCC

Începutul nu lasă să se întrevadă sfârșitul. (Povestiri)

Aliud ex alio iter suscipitur et spectacula spectaculis mutantur. Orice drum începe din altul şi peisajele îşi schimbă înfăţişarea. sau O călătorie urmează după alta și peisajele se schimbă unul după altul. (Seneca)

Doar începuturile sunt frumoase. © CCC

Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun flori în şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină. Dându-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. Ea se uită... Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. (Crăiasa din poveşti, 1876)

Orizontul nu e o limita, ci un inceput.

Mă-ntreb ce-ar putea să însemne Mâhnirea din sufletul meu. E-o veche poveste, pesemne, Ce-mi stăruie-n minte mereu. E clipa când se înserează, Iar Rinul curge domol. Mai arde o ultimă rază Pe creștetul muntelui gol. Mai mândră-ntre mândre fecioare, Cu părul de aur, stă sus. Cosița și-o piaptănă-n zare De aur scăldată-n apus. Se piaptănă-n raza-aurie C-un piepten de aur, cântând. Vrăjită-i acea melodie, Descântecul ei de ne-nfrânt. Vâslașul ascultă din luntre Și-un dor îl încearcă nespus. Cum poate el stânca s-o-nfrunte Când ochii lui cată în sus? La urmă se pierde-n vâltoare, Furat de mirajul bălai, De vină a fost mi se pare, Cu cântecul ei, Lorelei. (Lorelei)

Complexitatea lucrurilor - lucrurile din interiorul lucrurilor - pare să fie fără sfârșit. Adică nimic nu este ușor, nimic nu este simplu. © CCC

Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele - Pești alburii, pâlpâind ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. (Începutul, 1956)

Sper doar să nu pierdem din vedere un singur lucru - că totul a început cu un șoarece. © CCC

Scriitorii scriu mereu despre infidelitate. E atât de dramatică. Cruzimea ei, misterul, complicațiile, constatarea că ai crezut că ești o singură persoană, dar ești și această altă persoană. Viața nevinovată și viața vinovată. Doamne, e plină de lucruri pentru un scriitor. Mă îndoiesc că se va demoda vreodată.

Fiecare inceput este o consecinta - fiecare inceput incheie ceva.

O poveste fascinantă este rareori întru totul adevărată.

Nu știi care va fi povestea lui înainte de a privi în urmă. (Noi am fost familia Mulvaney) © CCC

Unica bucurie pe lume este aceea de a incepe ceva. E frumos sa traiesti, pentru ca a trai inseamna a incepe mereu, in orice clipa.

Primele cununi ale gloriei sunt cele mai străluci­toare, iar primul sărut dă cea mai suavă încântare. (Don Juan, 1844)

Inceputul e jumatatea intregului.

Modul de a începe este să nu mai vorbeşti şi să începi să faci. © CCC