Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
păduri ce ar putea să fie
şi niciodată nu vor fi.
(Risipei se dedă florarul)
Aliud ex alio iter suscipitur et spectacula spectaculis mutantur.
Orice drum începe din altul şi peisajele îşi schimbă înfăţişarea.
sau
O călătorie urmează după alta și peisajele se schimbă unul după altul.
(Seneca)
In sertarele rococo ale primaverii se gasesc intotdeauna marchize si sonatine.
Crin înflorit pe o temă de Mozart.
Începutul nu lasă să se întrevadă sfârșitul.
(Povestiri)
Mă întreb ce vom face în acest an, ce va face el cu noi și ce vom crea noi și viața în cele douăsprezece luni care urmează... Un an nou este un dar, o mică bucată de infinit, cu care să facem ceea ce vrem.
(Forma unui an)
© CCC
Orizontul nu e o limita, ci un inceput.
Iubirea e o stare de dezechilibru. A iubi: a face caz excesiv de tine insuti, a proiecta propria ta subiectivitate pe primul plan al existentei, a face parada exagerata de tine, de derizoriul tau ins, prin altcineva. Printr-o anume altcineva.
As vrea sa fiu amurg la geamurile tale.
A face escale în arhipelaguri livrești.
Uneori îmi iau începutul unei povești dintr-o amintire, o anecdotă, dar asta se pierde și de obicei este de nerecunoscut în povestea finală.
© CCC
Mai degraba i se iarta unei femei frumoase prostia decat unei femei urate inteligenta.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.