Citate despre Curcubeu

As vrea sa rechem in mine starea aceea de fericire nelamurita, de euforie pura, de entuziasm deznadajduit, care preludeaza o mare iubire. O iubire nemotivata, fara obiect sau avand drept tel viata in sine, setea nepotolita de trairi, nostalgia fiorului aventurii.

Daca un curcubeu dureaza un sfert de ora, nu il mai contemplam. (Maxime si cugetari) Johann W. Goethe © CCC

Crin înflorit pe o temă de Mozart.

Cateodata, a iubi =  “vouloir admirer sans connaitre”. Si totusi, cate lucruri ai vrea sa stii. Si cate nu. Autoiluzie exhaustiva. Ocazie a unei cascade de visuri pe marginea unei negrait de frumoase aparitii si treceri.

La omul civilizat (citeste: cult), exigentele spirituale sunt exigente naturale.

Cand eram mic, eram atat de sarac incat pana si curcubeul il vedeam in alb si negru. © CCC

O inteligenta oricat de originala, de superioara ar fi, daca se afirma prea zgomotos, daca nazuieste sa se impuna cu orice pret tuturor, daca se proclama strident in Agora, cade in trivial, provoaca suspiciuni. Exista inteligente cu ceva agresiv in formele manifestarii, cu ceva provocator si plebeu, lipsit de eleganta si stil, care nu invioreaza spiritele din jur, nu le invita la dialog, ci le indispun, le silesc sa se retranseze in tacere, taie orice elan participativ si - in loc sa celebreze ideea - o manjesc.

A face escale în arhipelaguri livrești.

Toamna: ce mare pictor impresionist!

In sertarele rococo ale primaverii se gasesc intotdeauna marchize si sonatine.

Dimineți de argint, amiezi de aur, seri de purpură, nopți metafizice.

Iubirea e o stare de dezechilibru. A iubi: a face caz excesiv de tine insuti, a proiecta propria ta subiectivitate pe primul plan al existentei, a face parada exagerata de tine, de derizoriul tau ins, prin altcineva. Printr-o anume altcineva.

As vrea sa fiu amurg la geamurile tale.

Mai degraba i se iarta unei femei frumoase prostia decat unei femei urate inteligenta.

Curcubeul: amintiri din copilaria culorilor.

Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!

Stelele sunt atât de reci, încât îți vine să le așezi pe umeri șaluri venețiene.

La ora 18, soarele îi face ierbii radioscopie. Apoi cerul adună în poală licurici.

Între pămînt şi cer destinul nostru, curcubeu.

Sublima nebunie. Iubirea e singura nebunie care justifica viata.