Citate despre Dispret

In sertarele rococo ale primaverii se gasesc intotdeauna marchize si sonatine.

E tot atat de rau sa fii dispretuit, pe cat este de rau sa fii invidiat.

Stelele sunt atât de reci, încât îți vine să le așezi pe umeri șaluri venețiene.

Mai degraba i se iarta unei femei frumoase prostia decat unei femei urate inteligenta.

Fereste-te de trei lucruri: ura, invidia, dispretul…

Pentru înţelepciune nu există nimic mai de dispreţ ca filozofarea goală.

Toamna: ce mare pictor impresionist!

In iubirea incipienta, “as vrea sa te cunosc” nu este expresia unui deziderat conventional, social, ci a unuia mult mai serios si adanc: cognitiv, la modul metafizic.

A face escale în arhipelaguri livrești.

Cer de culoarea menuetelor lui Mozart.

Oamenii care pot dispretui pe semenii lor nu se vor ridica niciodata la adevarata noblete, fiindca, la randul lor, vor fi si ei dispretuiti de altii.

Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!

O inteligenta oricat de originala, de superioara ar fi, daca se afirma prea zgomotos, daca nazuieste sa se impuna cu orice pret tuturor, daca se proclama strident in Agora, cade in trivial, provoaca suspiciuni. Exista inteligente cu ceva agresiv in formele manifestarii, cu ceva provocator si plebeu, lipsit de eleganta si stil, care nu invioreaza spiritele din jur, nu le invita la dialog, ci le indispun, le silesc sa se retranseze in tacere, taie orice elan participativ si - in loc sa celebreze ideea - o manjesc.

Sufletele curate ajung cu greu sa creada in rautate, nerecunostinta, iar apoi, cand isi dau, in sfarsit, seama de toata stricaciunea omeneasca, se ridica la o ingaduinta care e ultima treapta de dispret.

A fi dispretuit de cei cu care traiesti e un lucru pe care putini au putut si vor putea sa-l indure. In faptul acesta este poate cea mai puternica frana pe care natura a pus-o nedreptatilor omenesti. Astfel, orice om cu judecata va sfarsi prin a recunoaste ca este, evident, in propriul sau interes sa fie om cumsecade.

O femeie e cu atat mai enigmatica si mai seducatoare cu cat promite si sugereaza mai multe virtualitati.

Cer cu corn de lună: azi-noapte, a trecut pe aici, în galop, un cârd de centauri. Unul dintre ei și-a pierdut potcoava.

Acela care se compara cu cei nedemni isi pierde reputatia.

Femeia e singuratatea din noi ridicata la rangul de sentiment.

Cand ceri cuiva indulgenta, ii ceri dispret indulcit, ori, dupa imprejurari, agravat cu bunavointa.