Ar trebui sa exclam cu uimire, cu incantare, cu sfidare: “Exist! Deci sa ma straduiesc, din toate puterile, sa ma realizez.” Fenomenul acesta unic si irepetabil care e viata trebuie sa imbrace caracterul unui eveniment memorabil nu in istoria Cosmosului, ci, mult mai modest, in istoria pasionata a cautarii de sine a spiritului. E un lucru atat de extraordinar ridicarea materiei din care sunt alcatuit, la rangul de sensibilitate si gandire. De ce nu profit indestul, de ce nu creez acestui superb accident climatul favorabil supremei sale infloriri? De cine depinde daca nu de mine? Cine e chemat sa-mi poarte mai mult interes si, prin mine, spiritului?
Prin mine, Spiritul se celebreaza pe sine.
La omul civilizat (citeste: cult), exigentele spirituale sunt exigente naturale.
Perseverența fără inteligență e un hipopotam; inteligența fără perseverență e un joc artezian de ape; perseverență + inteligență e un arc voltaic.
Cand ii ceri iertare unui Dumnezeu, constiinta este aceea care isi cere iertare sie insasi.
Fereste-te de trei lucruri: ura, invidia, dispretul…
Talentul: intensitate in impresie, forta si originalitate in expresie.
Zi de zi constat tot mai multe lacune in propriul meu limbaj. Cand imi voi stapani limba cu atata maiestrie si suplete incat fiecare afirmatie, fiecare rand scris sa fie o lauda, o sarbatoare, un prinos adus graiului strabun? Si cand voi manui cu facilitate limbile straine pe care astazi le posed abia la modul pasabil? Ca Giraudoux, Maiorescu vehiculau germana si engleza; ca Romain Rolland avea o atat de intinsa cultura muzicala; ca Marcel Proust era atat de competent in gotic si in pictura - iata lucruri pe care n-ar trebui sa le uit niciodata si care s-ar impune sa-mi dea crize perpetue de insomnie.
Un singur lucru m-ar jena: propriul meu dispret.
In iubirea incipienta, “as vrea sa te cunosc” nu este expresia unui deziderat conventional, social, ci a unuia mult mai serios si adanc: cognitiv, la modul metafizic.
Curcubeul: amintiri din copilaria culorilor.
O femeie e cu atat mai enigmatica si mai seducatoare cu cat promite si sugereaza mai multe virtualitati.
Iubirea e o stare de dezechilibru. A iubi: a face caz excesiv de tine insuti, a proiecta propria ta subiectivitate pe primul plan al existentei, a face parada exagerata de tine, de derizoriul tau ins, prin altcineva. Printr-o anume altcineva.
Femeia e singuratatea din noi ridicata la rangul de sentiment.
Pentru înţelepciune nu există nimic mai de dispreţ ca filozofarea goală.
Oamenii care pot dispretui pe semenii lor nu se vor ridica niciodata la adevarata noblete, fiindca, la randul lor, vor fi si ei dispretuiti de altii.
Nu-i dispretuim pe toti aceia care au vicii, dar ii dispretuim pe cei lipsiti de orice virtute.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.