Citate despre Dimineata

A iubi inseamna a renunta la toate orizonturile lumii, marginindu-te la unul singur. Si fiecare iubire e o aventura in care pleci in cautarea unui orizont unic, adica a supremei tale dimensiuni sufletesti. Dar o iubire la capatul careia nu culegi amara invatatura ca toate orizonturile sunt amagiri si ca nu exista decat orizonturi pierdute, n-a fost nici o clipa iubire adevarata.

Mai degraba i se iarta unei femei frumoase prostia decat unei femei urate inteligenta.

Să mă scol tot cu soarele Iasomiei în palme; Să mă ştiu tot cu zorile În inima mea; Să aud dimineţile Acelaşi blând glas; Asta-mi doresc eu! Să apun fără ură, Să-nnoptez împăcat; Să mă aflu în vise Prin sori de săringăş; Să adorm ascultând Acelaşi blând glas; Asta-mi doresc eu! (Cânticel) (traducere de Ion Frunzetti)

In iubirea incipienta, “as vrea sa te cunosc” nu este expresia unui deziderat conventional, social, ci a unuia mult mai serios si adanc: cognitiv, la modul metafizic.

Intr-o mare iubire totul e reprezentare, adica proces mental; mai tarziu si experienta carnii se va contamina de aceasta frenezie cerebrala.

As vrea sa rechem in mine starea aceea de fericire nelamurita, de euforie pura, de entuziasm deznadajduit, care preludeaza o mare iubire. O iubire nemotivata, fara obiect sau avand drept tel viata in sine, setea nepotolita de trairi, nostalgia fiorului aventurii.

Cer de culoarea menuetelor lui Mozart.

In sertarele rococo ale primaverii se gasesc intotdeauna marchize si sonatine.

“Elle était toujours dans la lune.” Cat farmec trebuie sa fi avut…

Ca sa poti dispretui, ar trebui sa fii infailibil. Altfel, trisezi.

Toate fetele carora li s-au dedicat poeme le-au meritat, chiar daca nu le-au meritat.

Daca nu omul - cine sa ia cu asalt imposibilul?

Calea Lactee: Aleea grațiilor celeste.

Cer cu corn de lună: azi-noapte, a trecut pe aici, în galop, un cârd de centauri. Unul dintre ei și-a pierdut potcoava.

As vrea sa fiu amurg la geamurile tale.

Toamna: ce mare pictor impresionist!

Stelele sunt atât de reci, încât îți vine să le așezi pe umeri șaluri venețiene.

Ar trebui sa exclam cu uimire, cu incantare, cu sfidare: “Exist! Deci sa ma straduiesc, din toate puterile, sa ma realizez.” Fenomenul acesta unic si irepetabil care e viata trebuie sa imbrace caracterul unui eveniment memorabil nu in istoria Cosmosului, ci, mult mai modest, in istoria pasionata a cautarii de sine a spiritului. E un lucru atat de extraordinar ridicarea materiei din care sunt alcatuit, la rangul de sensibilitate si gandire. De ce nu profit indestul, de ce nu creez acestui superb accident climatul favorabil supremei sale infloriri? De cine depinde daca nu de mine? Cine e chemat sa-mi poarte mai mult interes si, prin mine, spiritului? Prin mine, Spiritul se celebreaza pe sine.

O noua iubire: o femeie ca noua problema de rezolvat. Sau poate tu insuti, in raport cu ea, esti o noua problema de rezolvat.

O femeie e cu atat mai enigmatica si mai seducatoare cu cat promite si sugereaza mai multe virtualitati.