…am propus să căutăm un locşor retras şi patriarhal, departe de zarva înnebunitoare a lumii, unde să ne petrecem în visare o săptămână însorită, printre uliţele sale somnoroase, un ungher uitat de lume, tăinuit de zâne, ferit de freamătul mulţimii, un romantic cuib de vultur, cocoţat pe stâncile Timpului, de unde valurile zbuciumate ale secolului al nouăsprezecelea să se audă stins şi înăbuşit.
(Trei într-o barcă)
Fericit cel care, ca Ulise, a făcut o frumoasă călătorie.
(vol. Regretele)
© CCC
La omul civilizat (citeste: cult), exigentele spirituale sunt exigente naturale.
“Elle était toujours dans la lune.” Cat farmec trebuie sa fi avut…
Visăm să călătorim în Univers. Dar universul nu este oare în noi? Adâncimile spiritului nostru nu le cunoaştem. Spre înăuntrul nostru, însă, duce drumul tainic.
(Polen)
Sublima nebunie. Iubirea e singura nebunie care justifica viata.
Femeia e singuratatea din noi ridicata la rangul de sentiment.
Stelele sunt atât de reci, încât îți vine să le așezi pe umeri șaluri venețiene.
Talentul: intensitate in impresie, forta si originalitate in expresie.
Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!
As vrea sa fiu amurg la geamurile tale.