Din ziua când, la nouăsprezece ani, se măritase şi se mutase în această vilă, ea nu cunoscuse fericirea. O, zei! Ce-i lipsea acestei fiinţe? Ce-i trebuia acestei femei, în ai cărei ochi ardea totdeauna o mică flacără de neînţeles? Ce-i trebuia acestei vrăjitoare, cu uitătura puţin crucişă, care în acea zi de primăvară ieşise ţinând în mână un buchet de mimoze? Nu ştiu, nu am aflat. Desigur, spunea adevărul, avea nevoie de el, de maestru, nu de vila aceea în stil gotic, nici de grădina ei, şi nici de bani. Spunea adevărul, pe el îl iubea.
(Maestrul și Margareta)
Femeia galantă este temută, femeia cochetă este urâtă.
(Caracterele)
© CCC
În vreme ce bărbații se uită la un meci de fotbal, beau bere sau joacă popice, ele, femeile, se gândesc la noi, concentrându-se, studiindu-ne, hotărând dacă să ne accepte, să ne arunce, să ne schimbe, să ne omoare sau, pur și simplu, să ne părăsească.