Gheorghe Iancovici
Gheorghe Alexandru Iancovici, 15 aug. 1924, Fãget – 6 aug. 1992, Lugoj, critic literar, prozator, poet, traducator, profesor, functionar public. Pseudonim, rareori folosit: Eugenio D’Argenta. A trait 68 de ani.
Poet al ideilor, stilul scrierilor sale aminteste de Novalis si Friedrich Schlegel, “cei care au promovat “fragmentul” ca modalitatea cea mai potrivita de expresie a primei generatii de romantici germani. Acestia au condensat in fragmente, nebanuite asociatii de idei, scantei de geniu, iluminari. Fragmentele lor nu sunt produsul unei riguroase gandiri stiintifice, ci inspiratii de moment, notatii ale unei geniale intuitii eruptive. Ca si acestia, Gheorghe Iancovici manifestã predilectie pentru fragment, al carui elogiu il si face si care are o sfera de cuprindere mult mai larga decat aforismul, pe care si-l subsumeaza.
In aceasta formula, fragmentele lui, lapidare sau lungi de cateva pagini, contin note de lectura (intotdeauna surprinzatoare), note de calatorie, imnuri inaltate paradoxului, coordonata fundamentala a gandirii sale (s-au scris oare pagini mai frumoase despre paradox, in literatura noastra?), elogiul eseului, al artei, al vietii si mortii, al femeii si iubirii etc. Atribuite unui personaj imaginar – Orphebrus –, ruda buna cu Zarathustra, ideile lui Iancovici ni-l infatiseaza pe acesta ca pe un dionisiac al spiritului.”
Opere principale:
– eseuri: Incandescenta si penumbrele, 1983;
– proza scurta: Printre trestii de luminã, 1986;
– poezie: Cântecele lui Orphebrus, 1997;
– in manuscris: Viata culturalã a Lugojului pana in 1944, Memorii, Nuvele, Note de cãlãtorie (2 vol.), Eseuri, Prozopoeme.
Citate asemanatoare
-
In unele priviri sunt mai multe plecari decat pe cheiul unui port.Femeia e singuratatea din noi ridicata la rangul de sentiment.As vrea sa rechem in mine starea aceea de fericire nelamurita, de euforie pura, de entuziasm deznadajduit, care preludeaza o mare iubire. O iubire nemotivata, fara obiect sau avand drept tel viata in sine, setea nepotolita de trairi, nostalgia fiorului aventurii.E dificil sa urasti fara a cadea in ridicol sau trivial. Abtine-te, deci.Cand ii ceri iertare unui Dumnezeu, constiinta este aceea care isi cere iertare sie insasi.Curcubeul: amintiri din copilaria culorilor.Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!“Elle était toujours dans la lune.” Cat farmec trebuie sa fi avut…La ora 18, soarele îi face ierbii radioscopie. Apoi cerul adună în poală licurici.Cer cu corn de lună: azi-noapte, a trecut pe aici, în galop, un cârd de centauri. Unul dintre ei și-a pierdut potcoava.Unele femei cuceresc rezistand; altele, lasandu-se cucerite.As vrea sa fiu amurg la geamurile tale.In iubirea incipienta, “as vrea sa te cunosc” nu este expresia unui deziderat conventional, social, ci a unuia mult mai serios si adanc: cognitiv, la modul metafizic.Mai degraba i se iarta unei femei frumoase prostia decat unei femei urate inteligenta.Stelele sunt atât de reci, încât îți vine să le așezi pe umeri șaluri venețiene.Cer de culoarea menuetelor lui Mozart.Adaptabilitatea e indiciul indubitabil al inteligentei; din pacate, unii indivizi sunt prea… inteligenti.O inteligenta oricat de originala, de superioara ar fi, daca se afirma prea zgomotos, daca nazuieste sa se impuna cu orice pret tuturor, daca se proclama strident in Agora, cade in trivial, provoaca suspiciuni. Exista inteligente cu ceva agresiv in formele manifestarii, cu ceva provocator si plebeu, lipsit de eleganta si stil, care nu invioreaza spiritele din jur, nu le invita la dialog, ci le indispun, le silesc sa se retranseze in tacere, taie orice elan participativ si - in loc sa celebreze ideea - o manjesc.O noua iubire: o femeie ca noua problema de rezolvat. Sau poate tu insuti, in raport cu ea, esti o noua problema de rezolvat.Misiunea femeilor e sa ne aduca aminte de lacurile albastre pe care le purtam in suflet. Si sa le tulbure.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.