Nu voi uita niciodată zilele dinaintea plecării noastre. Era „vară indiană” și frunzele de un verde stins începeau să ardă în nuanțe de portocaliu, roșu, galben și purpuriu.
© CCC
Oamenii care s-au întors mereu de la ceva sunt cei care nu au plecat niciodată nicăieri. Pentru că a pleca e deja mult. De întors – nimeni nu s-a întors!
© CCC
Plecările şi reîntoarcerile tale,
Toate plecările, de ani întregi, superbe, triumfale,
Aceeaşi frunte rea, mănuşa sfâşiată în prag
„Adio, domnul meu!” – un zâmbet vag –
Dispreţ, compătimire şi mustrări,
Aceleaşi lungi plecări
O viaţă nouă, în sfârşit cu marea dezrobire
Un albatros, un fulger în nemărginire…
Şi-aceleaşi reîntoarceri calme, resemnate:
Surâsuri de martiră şi priviri iluminate
Şi renunţări (vai, toate-s în zadar!),
Priviri furişe de copil ştrengar
Şi o mare milă pentru cel pe care l-ai lăsat,
Iertare creştinească celui vinovat,
Elanuri mistice cum nu se mai găsesc,
O pagină sublimă de roman rusesc.
Cum le cunosc aceste tragedii banale
Plecările şi reîntoarcerile tale!
(Plecările şi reîntoarcerile tale)
Cel care pentru țară se trudește
Ușor de ea nu se lipsește.
Dar cine-n stare nu-i, a-i fi folositor,
Aceluia-n străini plecarea-i o ispită:
Fiind străin, aici, nu-i luat peste picior
Și nefacând nimic, pe nimeni nu irită!
Bine, dar nu-l pot lăsa să plece! strigă inima ei, dând la o parte vechiul procedeu şi începând să simtă durerea. “Trebuie să existe o cale!
(Pe aripile vântului)
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Cei ce pleaca in cautarea iubirii isi arata numai propria lor lipsa de iubire. Iar cei fara de iubire nicicand nu gasesc iubire, numai cei ce iubesc gasesc iubire, iar ei nicicand nu trebuie sa o caute.
Zilele devin mai lungi şi asta ne dă energie şi putere, pentru că îţi spui că, nu peste mult timp, se va sfârşi şi iarna. Curând va fi Pastele, îţi urăm sărbători fericite! Zilele calde se apropie şi vom pleca, pentru o lună de zile, la munte. Cât de minunat va fi să scăpăm de tumultul oraşului, să trăim în mijlocul naturii, să ne regăsim pe noi înşine. Uneori e plăcut să te cufunzi într-o adâncă meditaţie, sunt sigură că şi ţie îţi place asta.
(Trestia revoltată)