Antonio Machado

Antonio Machado, Antonio Cipriano José María Machado Ruiz, 26 iul. 1875 – 22 febr. 1939, născut în Sevilla, Spania, remarcabil poet modernist și dramaturg spaniol. A trăit 63 de ani.

A fost una dintre figurile mișcării literare spaniole cunoscută sub numele de Generația lui 98, fratele poetului Manuel Machado și nepotul scriitorului romantic Agustín Durán. În opera sa, a îmbinat reveria melancolică și rafinată cu inspirația terestră.

Machado a obținut un doctorat în literatură la Madrid, a urmat cursurile la Sorbona și a devenit profesor de franceză la liceu.

Machado a respins modernismul contemporanilor săi și a adoptat ceea ce numea „poezia eternă”, care se baza mai mult pe intuiție decât pe intelect.

În evoluția sa artistică se pot distinge trei etape. Prima, caracterizată de poeziile din Soledades (1903; „Solitudini”) și Soledades, galerías, y otros poemas (1907; „Solitudini, galerii și alte poezii”), stabilea legăturile sale cu romantismul. Aceste poezii sunt preocupate în mare măsură de evocarea amintirilor și viselor și de identificarea subiectivă a poetului cu fenomenele naturale, în special cu apusul.

În cea de-a doua etapă, Machado s-a îndepărtat de introspecția pură, iar în Campos de Castilla (1912; „Câmpiile Castiliei”) a căutat să surprindă peisajul dur și spiritul Castiliei într-un stil sever și sumbru.

Lucrările sale ulterioare, Nuevas canciones (1924; „Cântece noi”) și Poesías completas (1928; „Poezii complete”), exprimă opinii existențiale profunde și reflectează asupra singurătății poetului.

A scris, de asemenea, piese de teatru în colaborare cu fratele său Manuel și o colecție de reflecții filozofice cu puternice tente existențialiste, Juan de Mairena (1936).

Un susținător puternic al Republicii Spaniole, Machado a fugit din Spania când Republica s-a prăbușit la începutul anului 1939. S-a stins din viață, la scurt timp după aceea, în exil.

Opere principale:

Singurătăți, 1903; Singurătăți și alte poeme, 1907; Galerii. Alte poeme, 1907; Câmpiile Castiliei, 1912; Poezii complete, 1917; Cântece noi, 1924; Canțonier apocrif, 1926; Poezii complete, 1936; Juan de Mairena, 1936; Abel Martín, 1943; Complementare, 1957.