Citate de Gheorghe Iancovici

E dificil sa urasti fara a cadea in ridicol sau trivial. Abtine-te, deci.

Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele. Cred că oamenii fac o confuzie: iau acceptarea drept iertare.

Cer de culoarea menuetelor lui Mozart.

De câte ori am iertat câte o mizerie de-a unui bărbat, am descoperit curând că de fapt nu l-am iertat. Sau, mai degrabă, nu l-am înţeles, deci nu l-am mai iubit. (Niste raspunsuri)

Nu-l poţi ierta pe cel căruia nu-i pare rău că a greșit. (Divina comedie) © CCC

Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!

Ar trebui sa exclam cu uimire, cu incantare, cu sfidare: “Exist! Deci sa ma straduiesc, din toate puterile, sa ma realizez.” Fenomenul acesta unic si irepetabil care e viata trebuie sa imbrace caracterul unui eveniment memorabil nu in istoria Cosmosului, ci, mult mai modest, in istoria pasionata a cautarii de sine a spiritului. E un lucru atat de extraordinar ridicarea materiei din care sunt alcatuit, la rangul de sensibilitate si gandire. De ce nu profit indestul, de ce nu creez acestui superb accident climatul favorabil supremei sale infloriri? De cine depinde daca nu de mine? Cine e chemat sa-mi poarte mai mult interes si, prin mine, spiritului? Prin mine, Spiritul se celebreaza pe sine.

Adaptabilitatea e indiciul indubitabil al inteligentei; din pacate, unii indivizi sunt prea… inteligenti.

Cateodata, a iubi =  “vouloir admirer sans connaitre”. Si totusi, cate lucruri ai vrea sa stii. Si cate nu. Autoiluzie exhaustiva. Ocazie a unei cascade de visuri pe marginea unei negrait de frumoase aparitii si treceri.

Cei mai buni oameni sunt aceia care sunt cei mai severi fata de sine si care iarta altora chiar si ceea ce n-ar ierta niciodata lor insisi.

Daca nu omul - cine sa ia cu asalt imposibilul?

Dimineți de argint, amiezi de aur, seri de purpură, nopți metafizice.

Cand n-am iertat eu insumi, mai pot sa fiu iertat?

Mai degraba i se iarta unei femei frumoase prostia decat unei femei urate inteligenta.

Toamna: ce mare pictor impresionist!

Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele. (Arta conversației)

Ai dreptul sa ierti numai ce s-a facut in paguba ta.

Ca sa poti dispretui, ar trebui sa fii infailibil. Altfel, trisezi.

Zi de zi constat tot mai multe lacune in propriul meu limbaj. Cand imi voi stapani limba cu atata maiestrie si suplete incat fiecare afirmatie, fiecare rand scris sa fie o lauda, o sarbatoare, un prinos adus graiului strabun? Si cand voi manui cu facilitate limbile straine pe care astazi le posed abia la modul pasabil? Ca Giraudoux, Maiorescu vehiculau germana si engleza; ca Romain Rolland avea o atat de intinsa cultura muzicala; ca Marcel Proust era atat de competent in gotic si in pictura - iata lucruri pe care n-ar trebui sa le uit niciodata si care s-ar impune sa-mi dea crize perpetue de insomnie.

Toate fetele carora li s-au dedicat poeme le-au meritat, chiar daca nu le-au meritat.