Ar trebui sa exclam cu uimire, cu incantare, cu sfidare: “Exist! Deci sa ma straduiesc, din toate puterile, sa ma realizez.” Fenomenul acesta unic si irepetabil care e viata trebuie sa imbrace caracterul unui eveniment memorabil nu in istoria Cosmosului, ci, mult mai modest, in istoria pasionata a cautarii de sine a spiritului. E un lucru atat de extraordinar ridicarea materiei din care sunt alcatuit, la rangul de sensibilitate si gandire. De ce nu profit indestul, de ce nu creez acestui superb accident climatul favorabil supremei sale infloriri? De cine depinde daca nu de mine? Cine e chemat sa-mi poarte mai mult interes si, prin mine, spiritului?
Prin mine, Spiritul se celebreaza pe sine.
Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!
Misiunea femeilor e sa ne aduca aminte de lacurile albastre pe care le purtam in suflet. Si sa le tulbure.
Calea Lactee: Aleea grațiilor celeste.
Putem ierta, dar sa uitam, e imposibil.
(Mici mizerii ale vietii conjugale)
© CCC
Nu-l poţi ierta pe cel căruia nu-i pare rău că a greșit.
(Divina comedie)
© CCC
Iertarea este forma suprema a iubirii.
In unele priviri sunt mai multe plecari decat pe cheiul unui port.
Dimineți de argint, amiezi de aur, seri de purpură, nopți metafizice.
Poti fi rau fara a avea spirit; dar invers?
Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele. Cred că oamenii fac o confuzie: iau acceptarea drept iertare.
Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele.
(Arta conversației)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.