Citate de Hans C. Andersen

Poveștile bune nu lipsesc, dar cele mai bune sunt cele adevărate. (În căutarea zilei de mâine – Originile) © CCC

Acolo unde cuvintele eșuează, muzica vorbește. © CCC

A călători înseamnă a trăi. (Povestea vieții mele: o autobiografie) © CCC

Viața însăși este cea mai minunată poveste. © CCC

Dar o sirenă nu are lacrimi şi de aceea suferă mult mai mult. (Mica sirenă) © CCC

Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti… cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme… Ne trezim şi murim cu ele.

Recunoştinţa este memoria inimii. © CCC

Acolo unde cuvintele lipsesc, muzica vorbeşte. © CCC

Omule, nu uita ca in viata omul nu trebuie sa ceara fericirea decat de la munca lui, iar nu de la intamplare.

Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun flori în şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină. Dându-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. Ea se uită... Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. (Crăiasa din poveşti, 1876)

Viaţa fiecărui om e o poveste scrisă de degetele lui Dumnezeu. © CCC

Nu știi care va fi povestea lui înainte de a privi în urmă. (Noi am fost familia Mulvaney) © CCC

A fi de folos lumii este singurul mod de a fi fericit. © CCC

Nu e de-ajuns doar să trăiești... trebuie să ai soare, libertate și o floare mică. © CCC

Există o veche legendă despre un sfânt care a trebuit să aleagă unul dintre cele șapte păcate capitale; l-a ales pe cel care i s-a părut cel mai puțin grav, beția, și cu aceasta a comis celelalte șase păcate. (Olé, paznic al turnului, în Povești, 1835)

Să mergi, să respiri, să zbori, să plutești, Să câștigi totul în timp ce dăruiești, Să cutreieri drumurile din ținuturi îndepărtate, A călători înseamnă a trăi. (Povestea vieții mele: o autobiografie) © CCC

Nu-i nimic în neregulă să te naști într-o curte de păsări atunci când ieși dintr-un ou de lebădă. (Rățușca cea urâtă) © CCC

Când pasărea inimii începe să cânte, deseori raţiunea îşi va astupa urechile. © CCC

Mă-ntreb ce-ar putea să însemne Mâhnirea din sufletul meu. E-o veche poveste, pesemne, Ce-mi stăruie-n minte mereu. E clipa când se înserează, Iar Rinul curge domol. Mai arde o ultimă rază Pe creștetul muntelui gol. Mai mândră-ntre mândre fecioare, Cu părul de aur, stă sus. Cosița și-o piaptănă-n zare De aur scăldată-n apus. Se piaptănă-n raza-aurie C-un piepten de aur, cântând. Vrăjită-i acea melodie, Descântecul ei de ne-nfrânt. Vâslașul ascultă din luntre Și-un dor îl încearcă nespus. Cum poate el stânca s-o-nfrunte Când ochii lui cată în sus? La urmă se pierde-n vâltoare, Furat de mirajul bălai, De vină a fost mi se pare, Cu cântecul ei, Lorelei. (Lorelei)

O poveste fascinantă este rareori întru totul adevărată.