Citate despre Amintire

Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile? (Fresce interioare)

Amintirea este frunza care revine din caderea toamnei la stadiul de mugure al primaverii, eternalizand clipa marii noastre iubiri.

Nu-i deloc rău să te naști în curtea de păsări când ai ieșit dintr-un ou de lebădă. (Rățușca cea urâtă)

Adio, acum și pentru totdeauna, amintiri sfinte! (Otello) © CCC Ora e per sempre addio, sante memorie!

Pe orice om il starnesc amintirile primelor emotii sau ambitii.

Îmi mai pot, însă, aduce aminte cât de mult l-am iubit, şi-mi mai pot încă închipui, dar vag de tot, că l-aş putea iubi din nou, dacă... dar nu, nu! (La rascruce de vanturi)

A călători înseamnă a trăi. (Povestea vieții mele: o autobiografie) © CCC

Exista amintiri atat de dureroase incat iti pricinuiesc o suferinta fizica.

În timpul acestei călătorii interioare, avem nevoie să ne amintim momentele fericite, pentru a nu ne îndoi că am iubit, că am fost iubiți. Să-ţi aminteşti înseamnă și să fii sigur că ai fost în viață. (Contopirea pedepselor)

"Nu e suficient doar să trăieşti", spuse fluturele, "trebuie să ai soare, libertate şi o mică floare". (Poveștile complete) © CCC

Amintirea intamplarilor mele vine din viitor, nu din trecut.

Viaţa este ca o melodie frumoasă, numai că versurile sunt încurcate. © CCC

Când pasărea inimii începe să cânte, deseori raţiunea îşi va astupa urechile. © CCC

Iucunda memoria est praeteritorum malorum. Cicero, De finibus bonorum et malorum 2, 32, 105.   Plăcută este amintirea necazurilor din trecut. sau E plăcut să ne aducem aminte de suferințele trecute. (Cicero, La capătul binelui și al răului 2, 32, 105.)

Amintirea lucrurilor rele este plăcută celor care le-au depășit și adaugă puțină dulceață fericirilor de care se bucură. (Maxime, sentințe și reflecții morale și politice) © CCC

Nu e de-ajuns doar să trăiești... trebuie să ai soare, libertate și o floare mică. © CCC

Acolo unde cuvintele lipsesc, muzica vorbeşte. © CCC

Amintirile, copii bastarzi ai clipelor moarte. Ratacesc in gol si bat noaptea la fereastra noastra. Asa mor visele pe rand…Si noi zambim si ne uitam departe…Si nu stie nimeni ca venim de la ingropaciune.

Cand ne ducem viata intr-o ocupatie linistita si avem de-a face numai cu ceea ce-i mai apropiat si cotidian, pierdem sentimentul pentru ceea ce-i absent; abia daca putem crede ca in departare amintirea noastra mai dureaza si ca anumite tonuri din trecut mai au ecou.