Citate despre Amintire

Într-o după-amiază, cînd era acolo, am ars covorul din living pînă la urzeală punînd pe el o cafetieră încinsă. Mi-era indiferent. Ba chiar, cînd vedeam urma asta, eram fericită amintindu-mi acea după-amiază cu el. (Pasiune simplă)

Trecutul e noaptea – iar amintirile, candele, care cu vremea se sting.

Există o veche legendă despre un sfânt care a trebuit să aleagă unul dintre cele șapte păcate capitale; l-a ales pe cel care i s-a părut cel mai puțin grav, beția, și cu aceasta a comis celelalte șase păcate. (Olé, paznic al turnului, în Povești, 1835)

Uitam ultimul vis, dar ne amintim intotdeauna prima dragoste. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Sa trecem deci caci toate-s trecatoare, Ma voi intoarce-adeseori in gand. O, amintirea-i corn de vanatoare Al carui sunet moare-n vant. (Corn de vanatoare)

Când pasărea inimii începe să cânte, deseori raţiunea îşi va astupa urechile. © CCC

Nu e de-ajuns doar să trăiești... trebuie să ai soare, libertate și o floare mică. © CCC

Amintirea lucrurilor rele este plăcută celor care le-au depășit și adaugă puțină dulceață fericirilor de care se bucură. (Maxime, sentințe și reflecții morale și politice) © CCC

Acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.

O ușă, odată deschisă, poate fi trecută în orice direcție. © CCC

Amintirile frumoase sunt bijuterii pierdute.

Vine si clipa in care nu mai putem suporta povara amintirilor care ne apasa. Ele revin una cate una la suprafata si ne strivesc sub regrete si, adeseori, sub remuscari.

Acolo unde cuvintele lipsesc, muzica vorbeşte. © CCC

Amintirea ta este ca o carte iubita, Pe care o citesti mereu si n-o inchizi niciodata. (Amintirea ta, In gradina infantei) © CCC

Adio, acum și pentru totdeauna, amintiri sfinte! (Otello) © CCC Ora e per sempre addio, sante memorie!

Ai grijă de toate amintirile tale. Căci nu le mai poți retrăi. © CCC

Oare amintirile nu constituie pentru noi o a doua viață, trăită mai intens decât cea reală? (Fresce interioare)

Şi eu n-am cunoscut toate vocile Lor, şi n-am cunoscut toate femeile, toţi bărbaţii care slujeau în înalta casă de lemn; însă mult timp îmi voi duce amintirea unor feţe tăcute, de culoarea papaiei şi-a plictiselii, ce se opreau în dosul scaunelor noastre ca aştri morţi.

Amintirile sînt epave pe fundul mărilor interioare.

Omule, nu uita ca in viata omul nu trebuie sa ceara fericirea decat de la munca lui, iar nu de la intamplare.