Citate despre Amintire

Trecutul e noaptea – iar amintirile, candele, care cu vremea se sting.

Adio, acum și pentru totdeauna, amintiri sfinte! (Otello) © CCC Ora e per sempre addio, sante memorie!

Amintirile, copii bastarzi ai clipelor moarte. Ratacesc in gol si bat noaptea la fereastra noastra. Asa mor visele pe rand…Si noi zambim si ne uitam departe…Si nu stie nimeni ca venim de la ingropaciune.

Există o veche legendă despre un sfânt care a trebuit să aleagă unul dintre cele șapte păcate capitale; l-a ales pe cel care i s-a părut cel mai puțin grav, beția, și cu aceasta a comis celelalte șase păcate. (Olé, paznic al turnului, în Povești, 1835)

Iucunda memoria est praeteritorum malorum. Cicero, De finibus bonorum et malorum 2, 32, 105.   Plăcută este amintirea necazurilor din trecut. sau E plăcut să ne aducem aminte de suferințele trecute. (Cicero, La capătul binelui și al răului 2, 32, 105.)

Ai grijă de toate amintirile tale. Căci nu le mai poți retrăi. © CCC

Tot ce priveşti poate deveni o poveste şi poţi face o poveste din tot ce atingi. © CCC

A fi de folos lumii este singurul mod de a fi fericit. © CCC

Când pasărea inimii începe să cânte, deseori raţiunea îşi va astupa urechile. © CCC

Cînd zarva zilei se preface-n şoapte, Şi-n pieţele, de linişte-acum pline, Şi-aşterne umbra străvezia noapte, Iar somnul cu răsplata trudei vine,   Atunci începe truda mea şi chinul, Şi ceasurile picură-n tăcere: În nemişcarea nopţii simt veninul Mustrărilor arzînd pîn’ la durere.   În cugetul meu trist, noian de vise, Sfîşietoare gînduri s-au ivit. Iar amintirea iese din abise Rostogolindu-şi ghemul nesfîrşit.   Şi recitindu-mi viaţa mea în silă Blestem şi mă cutremur, plîng amar, Dar rîndurile triste de pe filă Răsar prin pînza lacrimilor iar. (Amintire, 1828)

Primele noastre impresii sunt singurele care nu se sterg. Restul nu-i decat o repetitie, un rezultat al obisnuintei.

Acolo unde cuvintele lipsesc, muzica vorbeşte. © CCC

O ușă, odată deschisă, poate fi trecută în orice direcție. © CCC

Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.

Acum, nimic nu-mi poate-aduce înapoi Splendoarea-n iarbă trăită de noi doi. Nu vom jeli a florii măreţie, Putere vom găsi în amintirea-i vie.   Chiar dacă-n veci mi-umbri-vor norii Splendoarea ierbii, semeţia florii, Leac vom găsi, să nu ne doară În ce păstrăm de-odinioară. (Odă semnelor nemuririi / Odă: semnele nemuririi din amintirile fragedei copilării) (Din filmul Splendoare în iarbă / Splendor in the Grass, 1961)

***

What though the radiance which was once so bright Be now for ever taken from my sight, Though nothing can bring back the hour Of splendour in the grass, of glory in the flower; We will grieve not, rather find Strength in what remains behind; (Ode: Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood)

Oare amintirile nu constituie pentru noi o a doua viață, trăită mai intens decât cea reală? (Fresce interioare)

Amintirile sînt epave pe fundul mărilor interioare.

"Nu e suficient doar să trăieşti", spuse fluturele, "trebuie să ai soare, libertate şi o mică floare". (Poveștile complete) © CCC

Amintirea ta este ca o carte iubita, Pe care o citesti mereu si n-o inchizi niciodata. (Amintirea ta, In gradina infantei) © CCC

Într-o după-amiază, cînd era acolo, am ars covorul din living pînă la urzeală punînd pe el o cafetieră încinsă. Mi-era indiferent. Ba chiar, cînd vedeam urma asta, eram fericită amintindu-mi acea după-amiază cu el. (Pasiune simplă)