Cînd zarva zilei se preface-n şoapte,
Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,
Şi-aşterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea şi chinul,
Şi ceasurile picură-n tăcere:
În nemişcarea nopţii simt veninul
Mustrărilor arzînd pîn’ la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfîşietoare gînduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-şi ghemul nesfîrşit.
Şi recitindu-mi viaţa mea în silă
Blestem şi mă cutremur, plîng amar,
Dar rîndurile triste de pe filă
Răsar prin pînza lacrimilor iar.
(Amintire, 1828)
Toate sentimentele au această particularitate: credem că suntem singurii care le experimentăm.
© CCC
Am străbătut universurile, am pătruns sorii și am zburat pe căile lactee de-a lungul deșerturilor cerului, dar n-am găsit nici un zeu.
(Siebenkäs, 1796)
Am învăţat să iau totul de la început. Primul cuvînt a fost amintire.
Amintirea este în inimă.
(Scrisori)
Amintirea e singurul rai de unde nu putem fi izgoniti.
Stii prin ce a pedepsit Dumnezeu trufia omului?...Dandu-i amintirea.
Acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.
Amintirile: o muzica ce ne vine de undeva de dincolo de orizont.
Cei buni şi cei frumoşi nu sunt uitaţi, ei trăiesc în legende şi cântece.
(Vechea piatră de mormânt)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.