Sufletul nu se lasa prada deznadejdii inainte de a fi epuizat toate iluziile. Sunt unele prabusiri launtrice. O convingere deznadajduita nu patrunde in inima omului fara a inlatura si sfarama unele temelii adanci, care sunt uneori omul insusi. Durerea, cand ajunge la culme, este o destramare a tuturor fortelor constiintei. Acestea sunt raspantii primejdioase. Putini dintre noi ies din ele asemenea lor insisi si neclintiti fata de datoria lor. Cand limita suferintei e depasita, virtutea cea mai statornica isi pierde cumpatul.
Cel care nu a sperat niciodata nu poate cunoaste disperarea.
Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.
Fricosul se teme inainte de primejdie, lasul in timpul ei, curajosul dupa ea.
Disperarea are în comun cu speranţa faptul că şi ea este tot o iluzie.
© CCC
Un pic prea mult face mai mult rău decât un pic mai puţin.
© CCC
Timidul se teme înainte de pericol, lașul, în mijlocul pericolului, curajosul, după pericol.
© CCC
Nu-ţi descoperi niciodată mai bine caracterul ca atunci când vorbeşti despre al altuia.
© CCC
Bărbat fără femeie, cap fără corp; femeie fără bărbat, corp fără cap.
(Flori, fructe și spini)
© CCC
E de temut cel care n-are nimic de pierdut.
Amintirea e singurul rai de unde nu putem fi izgoniti.
La ce bun să recunoaștem neînțelegerile dacă obârșia lor există încă.
(Siebenkäs, 1796)
Sănătatea, somnul şi bogăţia nu ne pot bucura pe deplin decât după ce le-am pierdut şi le-am recăpătat.
© CCC
Ironia și inteligența sunt surori bune.
(în Encyclopedia Universalis)
Am străbătut universurile, am pătruns sorii și am zburat pe căile lactee de-a lungul deșerturilor cerului, dar n-am găsit nici un zeu.
(Siebenkäs, 1796)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.