Sufletul nu se lasa prada deznadejdii inainte de a fi epuizat toate iluziile. Sunt unele prabusiri launtrice. O convingere deznadajduita nu patrunde in inima omului fara a inlatura si sfarama unele temelii adanci, care sunt uneori omul insusi. Durerea, cand ajunge la culme, este o destramare a tuturor fortelor constiintei. Acestea sunt raspantii primejdioase. Putini dintre noi ies din ele asemenea lor insisi si neclintiti fata de datoria lor. Cand limita suferintei e depasita, virtutea cea mai statornica isi pierde cumpatul.
Amintirea e singurul rai de unde nu putem fi izgoniti.
La ce bun să recunoaștem neînțelegerile dacă obârșia lor există încă.
(Siebenkäs, 1796)
Intr-o inima plina de cea mai adanca deznadejde nu mai incap alte emotii.
Viata nu mai are rost cand speranta sau increderea lipseste. Trebuie sa mergi inainte…, deoarece cand totul s-a prabusit si cand sufletul dobandeste certitudinea ca nimic nu mai foloseste la nimic, ca a ajuns la limita poate, iti spui: la ce bun ?
Ironia și inteligența sunt surori bune.
(în Encyclopedia Universalis)
Nimeni nu dispera cat timp mai exista indoiala.
Fricosul se teme inainte de primejdie, lasul in timpul ei, curajosul dupa ea.
Proba unei placeri este amintirea ei.
Puțină varietate e mai bună decât multă monotonie.
© CCC
Timidul se teme înainte de pericol, lașul, în mijlocul pericolului, curajosul, după pericol.
© CCC
Disprețuiește viața ca să te bucuri de ea.
© CCC
O prefață nu trebuie să fie decât un titlu mai lung.
(Jubileul, 1797)
Bărbat fără femeie, cap fără corp; femeie fără bărbat, corp fără cap.
(Flori, fructe și spini)
© CCC
Disperarea este sinuciderea inimii.
© CCC
Natura, care a stabilit diferitele grade de putere si de slabiciune printre oameni, a egalat adesea slabiciunea cu forta, prin disperare.
Este rușinos să mai fii în viață când cei mai însemnați oameni și-au pierdut-o.
(Siebenkäs, 1796)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.