,,A intelege totul inseamna a ierta totul”. Din pacate, nu ne dam intotdeauna osteneala sa intelegem... sau macar sa incercam sa intelegem. Ne ingaduim, mai ales cand persoana noastra e in joc, sa judecam cu partinire sau, cand buna noastra dispozitie este atinsa, fara indulgenta.
Cand nu mai am nimic, de cine m-as teme?
Natura, care a stabilit diferitele grade de putere si de slabiciune printre oameni, a egalat adesea slabiciunea cu forta, prin disperare.
Speranta este cel mai folositor sau cel mai primejdios dintre bunurile noastre.
Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.
Unde-i viata e si speranta.
Sa nu-i iei omului speranta! Sa nu-i zdruncini increderea in oameni.
Disperarea are în comun cu speranţa faptul că şi ea este tot o iluzie.
© CCC
Atata vreme cat exista viata, exista si speranta.
Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.
Tot ce trezeste speranta este demn de lauda.
Speranta este un imprumut acordat fericirii.
© CCC
…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul...
În fiecare zi învăț să sper.
(Cel pe care îl dorești)
© CCC
Intr-o inima plina de cea mai adanca deznadejde nu mai incap alte emotii.
Cel care vorbește singur speră să vorbească într-o zi cu Dumnezeu.
(Câmpiile Castiliei)
© CCC
“Intr-o zi totul va fi bine”, iata speranta noastra. “Totul este bine de pe acum”, iata iluzia care ne insala.
Viata nu mai are rost cand speranta sau increderea lipseste. Trebuie sa mergi inainte…, deoarece cand totul s-a prabusit si cand sufletul dobandeste certitudinea ca nimic nu mai foloseste la nimic, ca a ajuns la limita poate, iti spui: la ce bun ?
Dispretuiesc pe aceia care nu nadajduiesc si nu cred in nimic.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.