Citate despre Arta

Marele rol al scriitorului: sa pacifice oamenii, sa le dea solutii de viata, sa-i indrume, sa-i abata din calea pacatului, sa le arate caile virtutii, sa-i scoata din indoiala.

Viata fara binefacerile stiintei si fara frumusetile artei nu inseamna nimic.

Ce ciudata impartire pe roluri: in viata, veselia vorbeste, suferinta tace – in arta e invers. Suferinta striga, veselia aproape nu are cuvant.

Sa ajuti, sa ajuti si sa impartasesti continuu, aceasta este suma tuturor cunostintelor; acesta este sensul artei. © CCC

Arta este o linie în jurul gândurilor tale. © CCC

Prin insasi firea sa, omul este un artist. El cauta sa aduca pretutindeni in viata sa, intr-un fel sau altul, frumosul.

Ce vanitate este pictura care atrage admirația noastra prin asemănarea lucrurilor la care nu admirăm deloc originalele. (Cugetari) Blaise Pascal Pascal reia ideea antica, contestata astăzi, că arta imită natura. Dar dacă imităm modele proaste, ar trebui să admirăm copia doar pentru că imitația este fidela originalului? Critica pascaliana se situeaza mai ales in planul moral. Artistul trebuie să reprezinte subiecte imorale? Această critică a artei, clasica, este de inspiratie platoniciana.

Viata nu mai are rost cand speranta sau increderea lipseste. Trebuie sa mergi inainte…, deoarece cand totul s-a prabusit si cand sufletul dobandeste certitudinea ca nimic nu mai foloseste la nimic, ca a ajuns la limita poate, iti spui: la ce bun ?

Arta este un anti-destin. (Muzeul imaginar)

Arta este o manifestare a emotiilor, iar aceste emotii vorbesc o limba pe care oricine o poate intelege.

Arta este un efort de a crea, pe langa lumea reala, o lume mai umana. (Ceea ce cred) © CCC

Practic, arta pura, fara preocupari morale si probleme, e un nonsens critic.

O opera solida isi supravietuieste siesi.

Arta nu e decat un mijloc de exprimare a personalitatii. Aceasta din urma e realitatea intreaga a omului, arta numai instrumentul ei de comunicare…Arta nu poate fi separata de complexul general al vietii din care face parte, ea e interdependenta de celelalte functiuni.

Viaţa clasicului e inteligibilă, geometrică; a romanticului e cu sens ascuns. În termeni astronomici am zice: clasicul e un solar, romanticul e un selenar.

Nu exista carti morale sau imorale. Cartile sunt bine sau prost scrise. Atata tot.

Daca am putea, nu zic sa oprim in loc, dar sa prelungim minutele de emotie pe care ni le da muzica, am fi mai mult decat oameni…a iubi muzica inseamna a-ti asigura un sfert din fericire.

Muzica este expresia pura a unei stari sufletesti.

Arta nu se potriveste cu mediocritatea: ea da aripi, nu carje.

Nu e oare unul dintre cele mai sigure criterii ale artei, puterea de a emotiona?