Citate despre Arta

Arta! Dacă nu aș avea aceste patru litere magice în zare, aș muri. Dar pentru artă nu am nevoie de nimeni altcineva; depind de mine. Și dacă eșuez, nu sunt nimic și nu mai pot trăi. Arta! O văd ca pe o mare lumină foarte departe acolo şi uit de orice altceva. Merg cu ochii ațintiți spre această lumină. Sunt cam bătrână pentru a începe, mai ales pentru o femeie. Dar voi încerca. © CCC

Niciodată nu-ţi alegi o artă... Nu, arta te alege pe tine.

Durerea morala modifica subtil conceptia noastra de viata.

Fiecare opera de arta isi creeaza propria sa estetica.

Cine plange in fata presupusului neant, care e o abstractie, e tot atat de absurd ca cel care se caina ca s-a nascut.

Criticul trebuie sa fie un raportor al umanitatii, iar nu un reporter al realitatii.

Poezia vietii: vadit ca fiecare lucru isi are tainicul lui strop de poezie, cantecul lui. Sa-l simti, e un mare dar…A lamuri un zambet din frumusetea lumii acesteia si a-i da expresie vesnica, a desface din haosul vremii clipa prin care se poate privi in eternitate, nu e a spori cu aceasta lumina, farmecul, puterile vietii omenesti?

Arta reprezintă tot ce este mai bun în om - speranță, credință, iubire, frumusețe, rugăciune... Ceea ce el visează și ceea ce speră... Ce este arta?... Ca o declarație de dragoste: conștiința dependenței noastre reciproce. O confesiune. Un act inconștient care reflectă, însă, adevăratul sens al vieții - iubire și sacrificiu. © CCC

Toată arta este o luptă pentru a fi, într-un anumit fel, virtuos.

Stralucita e acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate.

Ce vanitate este pictura care atrage admirația noastra prin asemănarea lucrurilor la care nu admirăm deloc originalele. (Cugetari) Blaise Pascal Pascal reia ideea antica, contestata astăzi, că arta imită natura. Dar dacă imităm modele proaste, ar trebui să admirăm copia doar pentru că imitația este fidela originalului? Critica pascaliana se situeaza mai ales in planul moral. Artistul trebuie să reprezinte subiecte imorale? Această critică a artei, clasica, este de inspiratie platoniciana.

Opera de arta e un colt de natura vazut printr-un temperament.

Aripa o ai sau nu o ai.

Arta nu e un scop in sine, ci doar un mijloc de a sta de vorba cu oamenii.

Ce ciudata impartire pe roluri: in viata, veselia vorbeste, suferinta tace – in arta e invers. Suferinta striga, veselia aproape nu are cuvant.

Egoismul nostru ia formele cele mai paradoxale. Astfel, eu m-am gandit adesea la ideea reincarnarii (in care, de altfel, nu-i vorba, nu cred deloc) si m-am intrebat in ce forma mi-ar conveni sa reapar pe lume. Ei bine, eu recunosc ca sunt un om plin de cusururi, ca daca am unele insusiri nu le am in masura atinsa de altii, si cu toate acestea n-as vrea sa fiu nici chiar Michelangelo. As dori sa fiu tot eu. Poate ca daca egoismul acesta e absurd, el explica totusi de ce ne impacam toti cu soarta care ne-a fost harazita.

Emotiile estetice au darul de a induiosa si invada inimile omenesti.

…ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.

In artă să nu fii Shakespeare nu e grav, grav e să nici nu vrei să fii.

Arta este strict o chestiune de experiență, nu de principii, iar ceea ce contează în primul și în ultimul rând în artă este calitatea; toate celelalte lucruri sunt secundare. © CCC